Subscribe:

miercuri, 23 mai 2012

Tertulian - Opera

Cea mai recenta Istorie a literaturii latine in limba romana admite ca „in ciuda unor eforturi considerabile, nu s-a reusit pana in prezent stabilirea unei cronologii fiabile pentru tratatele sale, astfel incat nu este posibil nici sa le comentam in ansamblu urmand ordinea compunerii lor, nici sa schiţam o imagine detaliata a evoluţiei literare a lui Tertulian” . Astfel, doar 6 din cele 31 de scrieri pot fi datate cu certitudine pornind de la mici aluzii contemporane; pentru celelalte, chiar daca exista aluzii similare, se poate fixa doar un termen limita . Nici anul 197, ca debut sigur al activitaţii sale patristice nu este lipsit de pareri controversate.
In cele ce urmeaza, redam tabelul scrierilor pastrate din opera lui Tertulian, asa cum este prezentat de Parintele Nicolae Chiţescu, in introducerea la scrierile lui Tertulian din volumul Apologeţi de limba latina : Incadrarea tematica a lucrarilor: 1. Apararea crestinismului – 5 tratate apologetice. 2. Lupta contra ereziilor – 8 tratate de controversa. 3. Cultivarea virtuţilor – 12 tratate de morala. 4. Sfintele Taine crestine – 6 tratate despre Sfintele Taine. A. Perioada catolica: 1. Ad martyras (Catre martiri) – morala, dupa martie 197. 2. Ad nationes (Catre neamurile pagane) – apologetica, vara anului 197. 3. Apologeticum (Apologeticul) – apologetica, sfarsitul anului 197. 4. De Testimonio animae (Despre marturia sufletului) – apologetica, 198-200. 5. De spectaculis (Despre spectacole) – morala, 200-203. 6. De praescriptione haereticorum (Despre prescripţia impotriva ereticilor) – controversa, inainte de 203. 7. De oratione (Despre rugaciune) – morala, 201-204. 8. De patientia (Despre rabdare) – morala, 198-206. 9. De Baptismo (Despre Botez) – Sfintele Taine, 198-206. 10. De Paenitentia (Despre Pocainţa) – Sfintele Taine, 198-203. 11. De cultu feminarum (Despre imbracamintea femeilor) – morala, 198-206. 12. Ad uxorem (Catre soţie) – Sfintele Taine, 200-202. 13. Adversus Hermogenen (Impotriva lui Hermogene) – controversa, inainte de 206. 14. Adversus Iudaeos (Impotriva iudeilor) – apologetica, c. 197. B. Perioada pre-montanista: 1. De virginibus velandis (Despre valul fecioarelor) – morala, 204-207. 2. Adversus Marcionem (Impotriva lui Marcion) – controversa, 207-208 (partea I) si 208-210 (partea a II-a). 3. De pallio (Despre pallium) – morala, 205-211. 4. Adversus Valentinianos (Impotriva valentinienilor) – controversa, 203-211. 5. De carne Christi (Despre trupul lui Hristos) – controversa, 207-210. 6. De resurrectione carnis (Despre invierea trupului) – controversa, 209-210. 7. De anima (Despre suflet) – controversa, 203-207. 8. De exhortatione castitatis (Despre indemnarea la castitate) – morala, dupa 208. 9. De corona militis (Despre coroana militarului) – morala, 211. 10. De idilolatria (Despre idolatrie) – morala, 203-206. 11. Scorpiace (Despre leacul contra veninului de scorpion) – morala, 212. 12. Ad Scapulam (Catre guvernatorul Scapula) – apologetica, 212. C. Perioada montanista: 1. De fuga in persecutione (Despre fuga in persecuţii) – morala, 209-210. 2. Adversus Praxean (Impotriva lui Praxeas) – controversa, dupa 213. 3. De monogamia (Despre casatoria unica) – morala, dupa 212. 4. De pudicitia (Despre castitate) – morala, 212-215. Trebuie remarcat faptul ca primele scrieri ale lui Tertulian se vor axa asupra unor chestiuni de ordin practic, principalele aspecte dezbatute fiind Botezul, rugaciunea, martiriul, idolatria si atitudinea crestinilor faţa de lumea in care vieţuiau, pentru ca mai apoi subiectele tratate sa devina mai complexe si sa fie mai amanunţit tratate . Primele scrieri ale lui Tertulian nu abordeaza teme anti-gnostice sau referitoare la Sfanta Treime, Cuvantul lui Dumnezeu, Persoana lui Hristos, pacat, inviere, dupa cum nu sunt prezente nici ideile montaniste si nici resentimentele faţa de Biserica Romei . In paginile Apologeticului, se afirma faptul ca Dumnezeu este creatorul a toata lumea , precum si a celor ce locuiesc in ea, despre Iisus Hristos spunandu-se ca este Fiul lui Dumnezeu, Logos-ul, Cuvantul lui Dumnezeu. Unitatea de fiinţa dintre Dumnezeu-Tatal si Dumnezeu-Fiul este afirmata in mod direct, insa Duhul Sfant nu este menţionat in nici un loc ca fiind cea de-a treia Persoana trinitara . O alta invaţatura majora cuprinsa in paginile Apologeticului se refera la ingerii buni si la diavoli, diavoli cazand din starea de har in care se aflau datorita gresitei intrebuinţari a propriei lor libertaţi . In lucrarea De Baptismo (Despre botez) , se gaseste o descriere clara a Duhului Sfant. El este numit „Duhul lui Dumnezeu care se purta deasupra apelor la creaţie”, cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt numite impreuna . In lucrarea Adversus Judaeos (Impotriva iudeilor) , Dumnezeu-Tatal este descris ca si Creator si Guvernator al intregului Univers, se afirma ca moartea este rezultatul pacatului, fiind afirmat caracterul temporar al sabatului iudaic. In lucrarea De Spectaculis (Despre spectacole) , care nu este atat de bogata in precizari teologice, intreaga argumentare impotriva participarii la spectacolele pagane se bazeaza pe textul Psalmului 1. In cuprinsul lucrarii Ad Nationem (Catre neamurile pagane) , existenţa lui Dumnezeu este prezentata ca un adevar evident, argumentul fundamental al acestei existenţe constand in marturia „sufletului care este prin natura crestin”. Cu privire la Persoana lui Hristos, sunt afirmate atat firea divina, cat si cea umana. A doua venire a Domnului este iminenta, Botezul capata o importanţa deosebita, Sfanta Euharistie nefiind menţionata . Scopul lucrarii De testimonio animae (Despre marturia sufletului) este de a dovedi existenţa unui singur Dumnezeu adevarat, Stapan al intregului Univers, pentru ca in lucrarea De praescriptione haereticorum , Tertulian sa afirme ca ereticii nu au dreptul sa discute pe seama Scripturilor crestine, intrucat acestea sunt posesia exclusiva a Bisericii. In lucrarea Adversus Hermogenem , argumentarea lui Tertulian urmeaza doua direcţii: apararea invaţaturii referitoare la faptul ca Dumnezeu a creat totul din nimic si dezvoltarea invaţaturii despre Cuvantul lui Dumnezeu, Logos-ul, pe fondul apararii crestinilor si a anvaţaturii crestine, in general, in faţa preopinentului pagan Hermogen.

0 comenteaza: