Subscribe:

duminică, 14 august 2011

Părintele Evghenie Dascaliuc de la Manastirea Ciolanu - rugator la ceruri


Părintele Evghenie Dascaliuc, duhovnicul Mănăstirii Ciolanu din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, a trecut la Domnul pe 1 august. Slujba de înmormântare a fost oficiată de IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de numeroşi călugări şi preoţi, fii duhovniceşti ai monahului de la Ciolanu.
"Părintele Evghenie Dascaliuc s-a născut din părinţi ortodocşi evlavioşi, pe nume Constantin şi Domnica Dascaliuc, la 16 iulie 1922, în satul Prisicăreni din Bucovina de Nord, ţinutul Strojineţ. La Botez, a primit numele de Ioan, în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul şi a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ioan a urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală, apoi gimnaziul la Suceava, urmate de Liceul de Aviaţie la Turda. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a participat pe câmpul de luptă ca telegrafist pe un avion de bombardament. Distrugerile pe care le-a văzut atunci, precum şi pierderile de vieţi omeneşti l-au determinat să ia hotărârea de a se retrage la mănăstire, dacă Dumnezeu va rândui să se întoarcă viu de pe câmpul de luptă. După sfârşitul războiului, duhovnicul tânărului Ioan Dascaliuc l-a îndemnat spre aşezământul monahal de la Ciolanu din judeţul Buzău, unde a intrat ca frate şi a fost închinoviat la 1 iunie 1945, cu puţin timp înainte de a împlini 23 de ani.

Peste ani, aducându-şi aminte cu bucurie duhovnicească de acele momente ale începuturilor, avea să mărturisească: "Am ajuns la Ciolanu noaptea şi, intrând în mănăstire, am simţit un puternic fior duhovnicesc, în liniştea deplină a sfântului lăcaş, fior pe care nu-L pot uita nici astăzi. Părintele Teofil Mocăniţă m-a prezentat părintelui stareţ de atunci, arhimandritul Bonifatie Podoreanu. Dânsul este stareţul care m-a primit ca frate în Ciolanu. Prima ascultare pe care părintele stareţ mi-a dat-o, chiar a doua zi, a fost aceea de a stropi via de la metocul Săseni al Mănăstirii Ciolanu (astăzi, metoc al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei). Părintele stareţ Bonifatie m-a dat în grija duhovnicească a părintelui Teofil Mocăniţă, care mi-a devenit duhovnic. Părintele Teofil era foarte duhovnicesc, era un foarte bun călugăr". După doi ani de ascultare, a fost tuns în monahism, la 10 aprilie 1947, de către protosinghelul Teofil Mocăniţă, primind numele de Evghenie, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Evghenie, pomenit la 13 decembrie, dar şi în amintirea unui alt monah ciolănean, Evghenie Mocăniţa, trecut la Domnul la o vârstă tânără, pe când studia la Seminarul Teologic de la Cernica. La 15 august 1949 a fost hirotonit ierodiacon, iar peste un an, ieromonah, cu ascultarea de eclesiarh. În 1952, a primit hirotesia întru duhovnic.

A ucenicit pe lângă părintele Petroniu Tănase

Între timp, s-a înscris la Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamţ, unde l-a avut ca profesor, printre alţii, pe părintele Petroniu Tănase. Vremurile vitrege pentru monahismul românesc nu i-au îngăduit să termine cursurile acestei instituţii de învăţământ teologic, dar lipsa acestora a fost suplinită de bogata lectură patristică neîncetată, părintele Evghenie fiind un autodidact în ceea ce priveşte literatura teologică, pe care o căuta şi o citea cu nesaţ. În anii â50, împreună cu un alt mare părinte duhovnicesc al neamului românesc, arhimandritul Dometie Manolache, protosinghelul Evghenie a contribuit, ca duhovnic, la formarea spirituală a fraţilor şi surorilor de mănăstire care urmau cursurile şcolilor monahale organizate în mănăstirile Ciolanu şi Răteşti. Mai apoi, este rânduit în ascultarea de stareţ al chinoviei ciolănene, pe care o conduce, cu răbdare şi tact pastoral, în cei mai grei ani ai persecuţiei pe care comuniştii au dezlănţuit-o împotriva monahismului românesc. Asistă neputincios la alungarea fraţilor şi călugărilor tineri din mănăstire, înfăptuită în urma decretului 410/1959, şi duce mai departe cu greu, dar cu izbândă, rânduiala de slujbă şi viaţa de obşte în aşezământul de la Ciolanu, rămas singura mănăstire de călugări din Eparhia Buzăului, în pofida numărului mic de monahi. În anul 1969, se retrage din stăreţie, dar va mai avea ascultările de preşedinte al Consistoriului Monahal, membru al Consiliului duhovnicesc şi disciplinar al Mănăstirii Ciolanu şi, permanent, pe cea de eclesiarh. Din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Epifanie, a fost şi exarh al mănăstirilor şi schiturilor din întreaga eparhie.

Nu va înceta vreo clipă să sfătuiască, spre zidire sufletească, pe toţi cei ce-şi căutau liniştea în vatra de rugăciune de la Ciolanu, chiar şi atunci când ostenelile bătrâneţilor au început să-şi spună cuvântul. A fost nelipsit de la sfintele slujbe şi şi-a îndeplinit cu râvnă pravila rugăciunii de chilie, iubind însă, în mod deosebit, Rugăciunea lui Iisus, despre care spunea că "este obligatorie pentru monahi, fiindcă Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă şi pentru mireni rugăciunea minţii, dar în special pentru călugări, care au făgăduit. Pentru ce ai făgăduit înaintea lui Dumnezeu, răspunzi înaintea lui Dumnezeu! Sfântul Vasile cel Mare spune că dacă ai făgăduit să faci o cruce la răspântia drumurilor sau la o fântână şi n-ai făcut-o, eşti răspunzător faţă de Dumnezeu, pentru că ai făgăduit. Mai bine nu făgăduieşti, decât să făgăduieşti şi să nu împlineşti". A dat prioritate votului ascultării pe care călugărul şi-l asumă la intrarea în cinul monahal, a fost un bun cunoscător al rânduielilor tipiconale şi al tradiţiilor Mănăstirii Ciolanu, tradiţii care vin, peste veacuri, chiar de la Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, al doilea ctitor şi ocrotitor al chinoviei. A crescut mulţi fii duhovniceşti pe care îi pomenea neîncetat, citind pomelnicele mănăstirii şi ale cunoscuţilor, chiar şi pe patul de suferinţă. A plecat la cer să-şi continue rugăciunea neîncetată pentru întreaga lume, pentru obştea mănăstirii în care a fost statornic vreme de 66 de ani, trecând la cele veşnice, spovedit şi împărtăşit, în dimineaţa zilei de 1 august 2011, la prăznuirea Cinstitei Cruci, cruce binecuvântată pe care a purtat-o, cu vrednicie, în cei aproape 90 de ani de viaţă.

Ierarhul Dunării de Jos l-a însoţit pe ultimul drum pe bătrânul monah

Slujba de prohodire a fost oficiată în biserica mare a Mănăstirii Ciolanu, închinată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, de către un numeros sobor de ieromonahi, consilieri eparhiali, protoierei şi preoţi de parohie. În fruntea soborului s-a aflat, la invitaţia Înalt Preasfinţitului Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos. Ierarhul gălăţean, fiu duhovnicesc al Buzăului cu metania la Mănăstirea Ciolanu, a vorbit cu emoţie despre blândul şi duhovnicescul Evghenie, arătând, printre altele, că a fost şi rămâne pentru toţi cei care l-au cunoscut "un dascăl al dreptei credinţe, al evlaviei şi rânduielilor monahale, precum şi al statorniciei, de care el însuşi a dat dovadă prin vieţuirea doar într-o singură mănăstire. Dascăl al liniştii isihaste şi al teologiei Sfinţilor Părinţi filocalici, între care se numără şi Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, de la care a deprins Rugăciunea inimii şi blândeţea. Dascăl al smereniei, întru necontenită rugăciune; chiar dacă suferinţa l-a ţintuit la pat, părintele Evghenie Dascaliuc nu a încetat să nădăjduiască întru Domnul şi s-a mutat dincolo într-o continuă rugăciune".

După terminarea slujbei de prohodire şi înconjurarea bisericii, trupul protosinghelului Evghenie a fost purtat la locul de odihnă din cimitirul aflat în jurul bisericii mici a Mănăstirii Ciolanu, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unde a fost aşezat în locul de care părintele se îngrijise din timp. Peste ani, acesta va vorbi despre smerenia protosinghelului Evghenie, dar şi despre bucuria lui întru rugăciune, întrucât locul pe care şi l-a ales întru aşteptarea Învierii celei de obşte se află la marginea cimitirului, dar într-o linie dreaptă ce uneşte altarele celor două biserici din Ciolanu. Părintele Evghenie Dascaliuc se roagă în continuare pentru lume, pentru obştea în care a vieţuit şi pentru sine, dar în Ceruri. Veşnică să-i fie pomenirea!" (Articol din ZIarul Lumina - Pr Adrian Ionescu)
Sa cunoasteti mai bine ce fel de om a fost parintele voi posta in continuare si un interviu cu dansul, acordat celor de la revista Lumea Credintei:
"Episcopia Buzăului ne-a scris o scrisoare în care ne invita să-l cunoaştem pe părintele Evghenie Dascaliuc de la mănăstirea Ciolanu. Mi-a venit în minte cuvântul Sfântului Simeon Noul Teolog, care întrebat de ce vorbeşte tuturor despre Dumnezeu, a răspuns că nu din mândrie face acesta ci pentru ca şi alţii să se bucure de darurile lui Dumnezeu. Aşa am ajuns să-l cunosc pe părintele Evghenie, din dorinţa altora de a nu ţine darul lui Dumnezeu doar pentru ei. Mă aştepta, nu că ardea de nerăbdare să-mi vorbească ci mai mult din ascultare de stareţul Ioanichie de la Ciolanu. Părintele stareţ mi la recomandat drept un om modest şi foarte retras. Când am intrat în chilie părintele Evghenie se ruga. M-a ţintit cu ochii albaştri, profunzi. Obişnuit, ca de obicei, să interoghez, m-am repezit întrebându-l cum să-l prezint în revistă. Aproape răstit s-a recomandat: Eu sunt părintele zero! Aşa să mă recomanzi. După aproape zece minute de tăcere, stânjenitoare pentru mine, a început să-mi vorbească, brusc, abia am avut timp să pornesc reportofonul:

Sfântul Ioan Botezătorul este modelul monahilor

Toată viaţa mea m-am gândit foarte mult la Sfântul Ioan Botezătorul. Am venit la mănăstire de tânăr, la vârsta de 23 de ani. Am venit la mănăstire după ce am terminat armata, imediat. Nici nu m-am dus acasă. La mănăstire, direct. Şi mama, când m-a botezat, a zis: „Te-am dat în seama Sfântului Ioan Botezătorul“. Şi m-am gândit foarte mult la Sfântul Ioan Botezătorul că a fost călugăr. A trăit în pustie. Ca un călugăr. Prooroc, bineînţeles, dar a trăit ca un călugăr, în pustie. Modest, smerit. Avea rugăciunea. Mânca numai lăcuste din pustie. Am fost la Ierusalim, am trecut prin pustia unde a trăit Sfântul Ioan Botezătorul. I-a fost greu. El a fost cel mai mare sfânt. Cel mai mare sfânt, cum spune Sfânta Evanghelie: cel născut din femeie şi cel mai mare sfânt.

Părinte, dar cum aţi ajuns în mănăstire?

La vârsta de 12 ani am citit Noul Testament şi în mintea mea s-a întipărit veşnicia. Am zis lumea aceasta este trecătoare, nu-i ceva veşnic. Deci, eu vreau să urmez ceva veşnic. Şi atunci m-am gândit la mănăstiri. La mănăstiri este veşnicia, adică te pregăteşti pentru veşnicie. Cum spune un poet, Vlahuţă: nu mi-e frică de moarte, ci de veşnicie.

Părinte, nu s-au supărat mama, tata că aţi plecat?

Nu s-au supărat deloc. Din contră, erau bucuroşi că m-am dus la mănăstire. Sunt de 65 de ani în mănăstire. Am stat aici şi-n timpul comuniştilor. Nu mi-au făcut nici un rău, dar eram urmărit. M-au lăsat în pace. Nu m-au dat afară, odată cu decretul, din mănăstire pentru că eram stareţ. 12 ani am fost stareţ aici în mănăstirea Ciolanu. Nu m-au prigonit, decât, bineînţeles, veneau mereu în mănăstire să vadă ce fac. Acesta era serviciul lor…

Aţi mâncat carne, părinte, vreodată?
Nu. N-am mâncat decât acuma când am fost la spital, bolnav, am mâncat că mi-a dat la spital carne. M-au rugat să mănânc şi i-am ascultat. Dar în viaţa mea n-am mâncat carne, n-am băut vin, decât numai la Sfânta Împărtăşire, atât. Aşa am vrut eu, am făcut legământ înaintea lui Dumnezeu. Am avut eu voinţa asta. Nu mănânc carne şi nu beau vin, nici o băutură cu alcool, absolut, nici ţuică, nimic, nimic. Decât cînd mă împărtăşeam, beam atât, câteva picături de vin. Monahul nu trebuie să mănânce carne s-au să bea băutură ameţitoare pentru că altfel va avea mari ispite trupeşti. Monahul să se roage şi să muncească. Munca poate fi de două tipuri. Muncă fizică, cu braţele şi muncă sensibilă. Munca sensibilă se referă la acest fapt că, de exemplu, ai luat o carte. Nu numai cartea de rugăciunea pe care o citeşti în chilie, ci sunt şi cărţile pe care le citeşti să înveţi. Tot muncă folositoare. Pentru că Sfinţii Părinţi au alcătuit cu multă osteneală cărţile pe care le-au lăsat urmaşilor. Adică noi suntem urmaşii, deci, cărţile ni le-au lăsat nouă. Noi trebuie întotdeauna să-i imităm pe Sfinţii Părinţi. Ei ce-au făcut în viaţa lor? S-au străduit cu stăruinţă foarte puternică să-l caute pe Dumnezeu. Şi în scris şi în rugăciune. Iar la noi stăruinţa aceasta e foarte slăbită. Mai ales că în interiorul nostru, în general, este nepăsarea faţă de Dumnezeu. Trei lucruri sunt constatate în lumea aceasta faţă de Dumnezeu: necunoştinţa de Dumnezeu, nepăsarea de Dumnezeu şi uitarea de Dumnezeu.

Munca fără rugăciune duce la uitarea de Dumnezeu

Şi cum să înţeleagă un monah cuvântul acesta, părinte Evghenie?

E valabil şi pentru monahi, că monahii se iau cu munca şi uită de Dumnezeu. Trebuie să precizez că ascultarea este dumnezeiască, că tăierea voii la călugări este ceva dumnezeiesc. Nu munca e motivul uitării de Dumnezeu! Dar la munca pe care o faci trebuie să ai practica rugăciunii minţii. Dacă munceşti şi nu te rogi, uiţi de Dumnezeu. Adică să nu slăbească niciodată această rugăciune. Pentru că rugăciunea minţii, când am fost călugăriţi, am făgăduit în faţa Sfântului Altar că o vom face necontenit. Şi noi să ne punem întrebarea tot timpul: o facem sau nu? Majoritatea n-o fac, poartă degeaba mătăniile, dar unii o fac. Cât pot.

E obligatorie rugăciunea minţii pentru monah?

Este obligatorie pentru monahi rugăciunea minţii. Fiindcă Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă şi pentru mireni rugăciunea minţii, dar în special pentru călugări, care au făgăduit. Pentru ce ai făgăduit înaintea lui Dumnezeu, răspunzi înaintea lui Dumnezeu! Sfântul Vasile cel Mare spune că dacă ai făgăduit să faci o cruce la răspântia drumurilor sau la o fântână şi n-ai făcut-o, eşti răspunzător faţă de Dumnezeu, pentru că ai făgăduit. Mai bine nu făgăduieşti decât să făgăduieşti şi să nu împlineşti.

De ce nu se mai roagă monahii, părinte? De ce credeţi că nu mai pot să se roage?

Un singur lucru îi împiedică: îi stăpâneşte trândăvia sufletească. În general, pe toţi monahii, îi stăpâneşte această trândăvie sufletească. Trebuie un efort din partea fiecărei persoane. Acest efort cere multă stăruinţă, osteneală. Pentru că dacă nu ai stăruinţă nu câştigi pe Dumnezeu. Pe lângă stăruinţă trebuie să ai evlavie, pentru că omul care nu are evlavie, la el dragostea de Dumnezeu este puţină. Iar omul care are evlavie şi e pătruns de această evlavie, sau de această pietate, adorare faţă de Dumnezeu, acel om se sârguieşte cât poate. Pentru că la noi, călugării, gradele ar trebui să se dea pe osteneală duhovnicească, pentru că şi înaintaşii noştri, Sfinţii Părinţi s-au ostenit în viaţa lor şi le-a dat grade însuşi Dumnezeu. Şi pe această osteneală se pune şi la noi gradul. Ai transpirat când ai spus rugăciunea minţii? N-ai transpirat. Înseamnă că nu ai voinţă. Trebuie în primul rând călugărul să-şi educe voinţa. Această educaţie a voinţei este în legătură cu Harul divin. Harul divin ne ajută pentru mântuirea noastră, dar şi voinţa noastră trebuie să fie aplecată spre acest lucru. Dacă nu este aplecată înseamnă că este uitare de Dumnezeu şi Harul Lui nu se mai apropie de noi. Este un cuvânt, cuvântul acesta se numeşte „lasa-mă în pace acum, voi face poate maine, poate pomâine, voi face cât voi putea“. Şi nu face, făgăduieşte şi nu face. La începutul călugăriei ai făcut, dar la sfârşitul călugăriei de ce nu mai faci? Te-ai trândăvit? Sau, poate nu-ţi mai place. Poţi să pierzi toate la sfârşit. Mai bine să începi mai uşurel şi să poţi păstra sârguinţa toată viaţa.

Părinte, ce îl învaţă pe monah rugăciunea?

Rugăciunea, pe monah, îl învaţă ce-a făgăduit, ascultarea de Dumnezeu. Potrivit înţelepciunii pe care o are în minte. Pentru că omul care nu are înţelepciune, să-i zicem aşa, mediocru, acelui om nu poţi să-i ceri prea multe. Pentru că el este foarte mic la minte, de aceea se numeşte mediocru. Şi în felul ăsta sunt mulţi mediocrii. Un om inteligent dacă ştie că nu are râvnă, nu acceptă să fie monah. El mai mult se împlineşte pe partea laică decât să fie monah. Un om inteligent, sclipitor de inteligent, acel om este şi plin de evlavie. Pentru că să ştiţi, această evlavie trebuie să pornească din adâncul inimii. Şi ca să pornească din adâncul inimii trebuie să fii curat şi bine intenţionat. Sfântul Grigorie de Nazianz spune aşa: vorbeşti despre Dumnezeu, Dumnezeu este curat, dar tu ţi-ai pus întrebarea: eşti curat cu inima, când vorbeşti despre Dumnezeu?

Monahul preot, model de vieţuire cu atenţie

Părinte Evghenie, unii monahii sunt şi preoţi. Care este principala lor responsabilitate?

Unii monahii sunt şi preoţi. Acei monahi care sunt preoţi trebuie să aibă deosebire mare faţă de ceilalţi monahi, pentru că sunt preoti, slujesc lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: curăţenie desăvârşită pentru preot. Pentru preot cel mai intens şi uşor de făcut este păcatul cu ochii. Sfântul Spiridon avea un diacon cu care slujea Sfânta liturghie. Odată diaconul s-a uitat puţin în spate să vadă câtă lume este adunată în biserică, la slujbă. Nu a mai venit Duhul Sfânt peste Sfintele Daruri! Şi atunci preotul care nu este curat cu ochii şi slujeşte Sfânta Liturghie cu mintea răspândită, are păcat foarte mare. Poate pierde Harul. A sluji cu mintea răspândită este un păcat colosal înaintea lui Dumnezeu.


Părinte, dacă un monah cade, păcătuieşte grav, se poate întoarce?

Se poate întoarce.

Şi are mântuire?

Prin lacrimi. Sfântul Ioan Gură de Aur spune aşa: omul care plânge pentru păcatul pe care l-a făcut şi recunoaşte că a păcătuit, şi plânge cum a plâns Proorocul David, şi cum au plâns toţi sfinţii, este iertat. Păcatul urmat de plângere se curăţeşte. Curăţirea se socoteşte al doilea sfânt botez. Lacrimile sunt al doilea botez.

Poate să fie orice păcat săvâşit? În special păcatele trupeşti.

Dacă ai făcut păcate trupeşti, cele mai mari păcate, apoi ai plâns şi plângi în continuare, Dumnezeu se uită la lacrimile tale. David care a păcătuit, a făcut omor, preacurvie, păcate mari, a fost iertat de Dumnezeu. Părintele Stăniloae spune că păcatele mari sunt de trei feluri: uciderea, după ucidere vine curvia şi la preot, răspândirea minţii când slujeşte. Ce sunt îngerii? Minte. Dumnezeu i-a dat minte omului şi această minte să o întrebuinţeze tot timpul să se sfinţească. Mai ales preotul!

Să n-o risipească!

Să n-o risipească, să nu se răspândească. Pentru că s-a răspândit cu mintea pe plaiurile acestei lumi, sau cu ochii a păcătuit. Ţii minte diferite figuri feminine, bărbăteşti sau copii, sau, mă rog, clădiri, instalaţii, maşini. Aceşti ochii sunt fereastra sufletului şi prin această fereastră a intrat păcatul în imaginaţie şi atunci mintea ta este plină de aceste închipuiri numite făptaşe care nu se cuvin unui creştin, nicidecum unui monah, mai ales preot. Când intrii în biserică trebuie să fii cu mintea curată.

Spune Avva Visarion că monahul trebuie să fie numai ochii. Ce credeţi că vrea să spună?

Că Heruvimii sunt numai ochi. Şi Dumnezeu a făcut aceşti ochi pe Heruvimi ca să fie mai atenţi. Ochii sunt atenţia. Sfântul Vasile cel Mare spune aşa: fii atent la tine însuţi! Fii atent la mintea ta, controlează-te! De exemplu, când ai o afacere, eşti controlat şi de alţii dar şi tu însuţi te controlezi în această afacere. Însă noi nu ne controlăm! Suntem atenţi când ne rugăm? Să vedem dacă mintea este curată sau necurată. Rugăciunea este de două feluri, Sfântul Vasile cel Mare spune, curată şi necurată. Curată este când imaginaţia este curată, iar necurată când este plină de tot felul de imagini.

Cât durează părinte să dobândeşti rugăciunea curată?

Rugăciunea curată ... mai întâi nu începi rugăciunea ... eşti într-o sfântă tăcere. Mult timp! Şi în această sfântă tăcere trăieşti cu atenţie, şi gândeşti numai la cele dumnezeieşti: Doamne, să mă urc cu mintea în Cer, să o ţin lipită de Cer. Sfântul Antonie se urca cu mintea în Cer. Când venea cineva la el dintre fraţi făcea cu mâna semn: nu vorbesc acuma, sunt cu mintea în Cer, când voi coborî pe pământ cu mintea, atunci voi vorbi cu voi. Deci să fim cu mintea în Cer împreună cu îngerii. Ca să dobândeşti rugăciunea curată durează mai mulţi ani. Să zic, cinci, şapte, zece. Depinde de evlavie. Depinde de frica de Dumnezeu. Căci, să ştiţi, virtutea numită frică de Dumnezeu este la monahi puţin slăbită.

Nu mai au frică de Dumnezeu?

Nu mai e frică de Dumnezeu în mănăstiri. Gândeşte-te că Judecata universală te aşteaptă şi deja, când mori, Judecata particulară. Sunt două judecăţi: particulară şi obştească. La amândouă vine Hristos şi stai înaintea Lui.

Spovedania zilnică îl ajută pe monah să fie treaz

Părinte Evghenie, la cât timp trebuie să se spovedească un monah?

În fiecare zi dacă poate să spovedească gândurile.

În faţa duhovnicului?

În faţa duhovnicului! În fiecare zi! Avem exemplu, un monah din muntele Sinai. Când făcea rugăciunea minţii punea un bob deosebit. Când vedea că a apărut ceva în minte, la rugăciune, nu mai punea bobul. Şi seara făcea un examen, numit al conştiinţei. Examenul de conştiinţă că eşti călugăr. Şi zicea: am păcătuit de patru ori, iar de zece ori am făcut bine. Dădea examen în fiecare seară, cu boabe de fasole. Asta făcea un monah din muntele Sinai. Să se spovedească, deci, cât mai des, mai ales de gânduri. Ce ai gândit tu astăzi? El trebuie să spună: am gândit cutare, trebuie să spună tot. Să nu zică: n-am gândit nimic! Nu poate să zică aşa ceva. N-am gândit nimic! Mintea este în mişcare permanentă. Ea se mişcă tot timpul. Mintea este în mişcare. Şi trebuie atenţie. Sfântul Vasile cel Mare spune: când te rogi să fii atent! Când stai să fii atent, controlul minţii. Când te odihneşti, până adormi să fii atent la minte. Pentru că dacă vezi gândurile necurate care vin că se strecoară în suflet, sau că diavolul s-a apropiat şi te amăgeşte cu cuvinte sau cu lucruri din natură atunci trebuie să forţezi, să spui Doamne Iisuse ca să dispară.

Părinte, ce e mai de folos, cititul sau rugăciunea?

Şi rugăciunea şi cititul în comparaţie egală. Dacă faci rugăciune, numai rugăciune permanent, e bună şi rugăciunea, dar trebuie şi cunoştinţă de Dumnezeu prin citit. Rugăciunea este mai mult pentru pocăinţă. Că sunt nevrednic, sunt păcătos, să te smereşti tot timpul, să ai smerenie să nu fii mândru. Mândria te strică complet. Sfânta smerenie, sfânta tăcere se împotriveşte mândriei. Un om care tace, gândeşte. Omul care vorbeste, este greu la mântuire că vorbeşte multe. Dacă ar vorbi ceva de folos, ar fi bine, dar nu vorbeşte de folos. Vorbeşte în legătură cu întâmplările din această viaţă, uneori nefolositoare doar ca să întreţină.




Liturghia în viaţa unui monah

Părinte Evghenie, poţi să te rogi la Liturghie cu rugăciunea minţii?

Încă ceva: când ai intrat în biserică pentru a face Sfânta Liturghie, ca preot, n-ai voie să vorbeşti cu niciunul: nici cu călugăr, nici cu mirean, n-ai voie. Te-ai închinat pe la icoane, ai intrat în altar, faci Proscomidia, nu vorbeşti cu nimeni. Absolut sfânta tăcere...cu nimeni nu vorbeşti... Eşti cu mintea în Cer. Eşti cu mintea numai în Cer; şi la Proscomidie şi când faci Sf. Liturghie eşti cu mintea în Cer. Nu vorbeşti cu oamenii. Absolut cu nimeni nu vorbeşti. Că dacă ai vorbit, gata, nu mai eşti cu mintea în Cer. Pierzi Harul, pierzi puterea rugăciunii şi Liturghia este slăbită. Nu poţi să faci, ca preot, rugăciunea minţii la Liturghie. Trebuie să te gândeşti la rugăciunile pe care le citeşti. Acolo, deci, nu merge şi rugăciunea minţii.

Dar dacă eşti monah şi stai în biserică, la Liturghie?

Dacă eşti monah şi stai în biserică, trebuie să faci rugăciunea minţii. Rugăciunea în minte nu se face cu buzele, cu „Doamne Iisuse...”. Se face numai cu mintea, fără rostirea cuvintelor. Cu mintea...De exemplu, mă gândesc acuma cu mintea la „Doamne Iisuse...” fără să rostesc cuvinte din gură. Mintea rosteşte. De aceea se numeşte rugăciunea minţii. Îi mai zice şi rugăciunea inimii pentru că Sfinţii Grigorie de Nazianz, Ioan Gură de Aur, Vasile spun „s-a găsit în Biblie, expresia în adâncul inimii...”. M-am gândit „în profunzime” acuma se zice, dar în vechime se zicea „în adâncul inimii” am avut gânduri.

Şi ce e „adâncul inimii”?

„Adâncul inimii”: cele mai adânci stări, să zicem, exprimate prin dulci cuvinte faţă de Dumnezeu. Că este adâncul inimii „dulceaţa cea neîntrecută”. Cam atât! Prea multă vorbă...

Părinte, eu v-aş mai întreba. Pentru că sunt monahi care îşi doresc pustnicia. E folositoare pustnicia?

Pustnicia este folositoare mai ales pentru un monah care are experienţa în mânăstire mai mult timp. Adică, cunoaşte pravila şi particulară, şi pravila şi de biserică. Este folositoare. Pentru că ochiul omenesc vede multe şi uneori vrea să vadă şi lucruri nefolositoare. În pustnicie nu vezi cu ochii, pentru că nu ai ce vedea. Deci eşti “curat cu sufletul”. Să ştiţi, ochii sunt păcatele oamenilor de astăzi. Şi urechile, şi gura. Asta urechile şi gura, mai puţin. Dar ochii sunt cele mai mari păcate de astăzi în lume. De exemplu, ai văzut cu ochii diferite figuri, imposibil să nu intre în minte.

Şi cu ce alungi chipurile acestea din minte?

Cu rugăciunea minţii le alungi. Imediat! Nu stai deloc. Nici un minut. Pentru că ele năvălesc, năvălesc mereu şi nu se opresc. Se spune că diavolul este ca “roiul de albine”. Albinele năvălesc asupra ta, năvălesc, năvălesc. Cine face rugăciunea minţii simte ca un “foc” în gura cânde se roagă cu dăruire. Este “un foc” în gură şi acest foc loveşte în diavol. Şi diavolii fug. Spun Sfinţii Părinţi: “acest foc cade din gură şi topeşte pe demon ca ceara de la faţa focului”. Când spui rugăciunea minţii se face ca un “foc”, ca o limbă de foc, ca la Rusalii. Această limbă de foc loveşte în ei şi fug. Demonii sunt răspândiţi în toată natura. Unde nu sunt demoni?! În văzduh, în apă, sub pământ. Lucifer stă în iad şi dictează de acolo, de la întuneric. Nu au putere pentru că atunci când S-a răstignit Mântuitorul pe Cruce le-a căzut puterea. Ei numai te amăgesc. Dacă pot…Ei au această experienţă numită “a răului”. De la distanţă ei imediat îşi fac părerea despre tine. Te văd cum te comporţi, ce simţi, cum trăieşti. Şi această părere a lor, numită aparentă, pentru ei e aparentă, o înmulţesc pentru că au o experienţă de mii de ani.

Economia monastică

Părinte, monahului îi trebuie lux?

Deloc. Luxul nu trebuie să fie la monah.

Trebuie să aibă apă curentă în casă? Toaletă, WC, maşină de spălat,?

Păi acuma asta este modern, potrivit modernismului. Toate înlesnirile pe care le are monahul ar trebui să-i uşureze viaţa, astfel ar trebui rugăciunea minţii să fie mai uşor de spus. Pentru că nu mai speli cu mâinile, nu mai umbli după apă sau dârdâi undeva departe. Ci ai în casă toate înlesnirile. Păi le ai pe toate şi în această lipsă de griji, mişcare rugăciunii minţii să meargă neîncetat. Bineînţeles, dacă ai această putere. Şi Dumnezeu îţi dă putere, Harul divin. Energie necreată – Harul Divin. Aţi văzut numai la doi sfinţi a apărut Lumina necreată: Sf. Grigorie Palama şi Sf. Simeon Noul Teolog, atât. Şi ei n- au avut lux, dar au reuşit.

Părinte Evghenie, un monah poate să se roage cu un om de altă religie sau de altă confesiune?

Nu are voie. El se roagă numai cu cei ortodocşi. Dar se poate ruga pentru toată lumea. El e ortodox, iar celălat e deosebit. Celălat are erezie, nu crede drept, se roagă şi el cum ştie. Dar trebuie să-l respecţi ca pe un om. Fiecare om de altă religie, sau confesiune, nu trebuie urât, trebuie respectat, trebuie iubit că Dumnezeu iubeşte şi pe eretici. Dumnezeu ne cheamă la Adevăr pe toţi. Dacă ei nu vin, ei sunt “adormiţi”. Aşa pot fi numiţi: “au adormit” în rătăcirea lor. Sau s-a obişnuit, “habitudine”, s-a obişnuit în rătăcirea lor. Şi le vine greu să iasă din ea. Nici nu pot să iasă. Pentru că obişnuinţa e a doua natură.

Poate să viziteze alte locuri, alte biserici, de altă confesiune?

Poate să viziteze şi să-şi dea seama, ce bogată este Ortodoxia. De exemplu, dacă vizitează pe baptişti, ce să vezi la baptişti? O clădire. Icoane n-au, nimic, pentru că ei nu cred. Cruce, la fel. Dacă vrei să vezi, caută în Ortodoxie. Ai tot ce-ţi trebuie! Am vizitat şi eu câteva mânăstiri când eram tânăr. Am vizitat câteva mânăstiri din Oltenia: mânăstirea Cozia, Frăsinei mi-a fost îndeajuns.


Aţi cunoscut vreun părinte aşa mai deosebit? Care v-a rămas la inimă ca model?

La Frăsinei am cunoscut pe părintele care a murit, am uitat cum îl cheamă. Era el din Maramureş. El era un duhovnic foarte bun. Şi la călugări e nevoie de duhovnici. Nu mai avem duhovnici care să se ocupe numai de monahi. Grijile de multe, munca multă, fără rugăciune dăunează şi duhovnicilor. Călugării au început să se mărtuisească rar, ca mirenii. Monahii nu sunt curaţi cum trebuie pentru că nu are cine să-i lămurescă. Şi nici nu citesc din Sfinţii Părinţi de unde ar mai putea să primească ceva. Duhovnicul trebuie să lamurească neîncetat în orice păcat ar fi călugărul: neatenţia, răspândirea minţii, păcate cu ochii, cu gura, să-l întrebe duhovnicul de toate. Nu trebuie să stai la deşertăciuni la spovedanie, vorbeşti numai despre tine şi Dumnezeu. Să nu vorbeşti diferite deşertăciuni din lumea aceasta, întâmplări. Astea sunt lumeşti, nu trebuie noi să ne hazardăm în aceste gândiri, mai ales la spovedanie. Şi nu numai la spovedanie ci în tot timpul n-ar trebui să să vorbescă deşertăciuni.

Şi cum ar trebui să petreacă un monah?

În rugăciune. Dacă nu faci rugăciunea, citeşti. A citi o carte, nu aşa, de mântuială, încet, ca să cuprinzi ceva din ea. Citeşti ceva folositor şi mai cu seamă să citeşti din Sfinţii Părinţi. Fără învăţătura lor nu poţi să educi pe nimeni.

Mirenii şi mănăstirea

E bine să vină mireni în mânăstire?

Da e bine, pentru educaţie creştină e bine. Mireni nu prea au de unde să înveţe. Sunt mulţi la parohie şi părintele nu poate sta cu fiecare în parte să le explice învăţătura Bisericii. La mănăstire se poate. Stai câteva zile, stai la slujbă, stai de vorbă cu monahii, mai înveţi ceva. Pleci acasă şi mai puternic sufleteşte dar şi mai învăţat.

Şi să stea monahul de vorbă cu ei?

Să le facă educaţie pentru ei. Să-i îndrepte dacă sunt pe calea cea rătăcită. Şi să le arate păcate, să le spună aşa în faţă, chiar dacă creştinul nu se se mărturiseşte la el, ci doar îi pune o întrebare oarecare. Călugărul să-i spună: ia uite, cutare e păcat, să nu-l faceţi, să vă feriţi de el. Că păcatul atrage mânia lui Dumnezeu şi vine peste voi mânia lui Dumnezeu. De ce din poporul lui Israel, când a ieşit din Egipt, nu era nimeni bolnav? Pentru că se închinau lui Dumnezeu. Ceilalţi se închinau la idoli. Păcatele sunt ca idolii, mulţi se închină la ele şi îşi leagă viaţa toată de ele. Apoi vine boala şi omul se sperie şi se pocăieşte dacă este înţelept.

Părinte Evghenie, să lase monahul „ascultarea” şi să meargă la Liturghie?

Dacă este trimis la „ascultare” de părintele-stareţ, se numeşte tăierea voii la monah. E tăierea voii. Este o virtute şi mai mult decât o virtute este legământ de călugărie. Chiar dacă lipseşte de la biserică, dacă spune rugăciunea şi este la „ascultarea” la care l-a trimis stareţul, înaintea lui Dumnezeu este socotit ca un mucenic.

Şi dacă asta se întâmplă de foarte multe ori şi nu ajunge niciodată la Liturghie ?

Trebuie să ajungă şi la Liturghie. Să nu ajungă la Liturghie niciodată, nu se poate. Liturghia este viaţa Mântuitorului, de la naştere până la moarte, până la Răstignire, până la Înălţare. Şi stareţul trebuie să ştie asta. Să nu-i lipsească pe călugări de Liturghie pentru că altfel îi îndepărtează de Hristos şi-i face străini de viaţa lui Hristos. Călugărul care nu se asemănă cu Hristos, nu trăieşte Liturghia, degeaba a venit la mănăstire. Putea să muncească şi în lume. Stareţul să împartă ascultări cu dragoste şi cu măsură să nu-l îndepărteze pe călugăr mult timp de la Liturghie. Să ştie care dintre ei n-a mai ajuns la Liturghie, de cât timp şi să le îngăduie să ajungă şi la slujbă, ca sa nu-i piardă sufleteşte pe monahi.

Cine nu vine la Liturghie, nu trăieşte viaţa Mântuitorului ?

Nu trăieşte viaţa Mântuitorului. Dacă trăieşti în biserică, eşti atent, de la începutul Liturghiei şi până la sfârşitul Liturghiei, pentru că acolo este evanghelia cuprinsă. Liturghia este viaţa lui Iisus.

Părinte, când un monah se smereşte pe sine, cum adică se smereşte? Ce face?

Smerenia este să te consideri cel mai păcătos din toţi monahii; cel mai păcătos din toţi monahii, să te consideri.

Un monah are nevoie de bani?

Dacă ar fi călugăria de la începuturile ei n-ar avea nevoie de bani. Iar acuma în secolul ăsta, dacă stareţul îi dă dulamă, cămăşi, încălţăminte, tot n-are nevoie de bani. Mâncare îi dă, îmbrăcăminte îi dă, n-are nevoie de bani. Iar dacă nu-i dă şi este bolnav de ceva, să zicem, de stomac sau de inimă, sau alte boli care intervin şi la monah, şi îi trebuie ceva deosebit, tratament, şi părintele stareţ nu te ajută cu dragoste părintească, ai nevoie de un ban să-ţi cumperi medicamente. Depinde de dragostea şi priceperea stareţului ca monhul să nu devină agonisitor de bani.


Poţi să mai strângi aşa un ban ca monah ?!

Da, în vremurile noastre da. Înainte nu erau medicamente; erau medicamente din buruieni; monahii cultivau anumite buruieni ca medicamente. Azi sunt preparate, numai trebuie să le cumperi să-şi cumpere, pe bani. Am spus, dacă stareţul nu te ajută, atunci cumperi cu banii tăi. Nu mai cunoaştem buruienile tămăduitoare. S-a uitat învăţătura despre ele. Mai mult, şi credinţa noastră s-a împuţinat. Greu ne mai lăsăm în voia lui Dumnezeu.

Rânduială de monah.

Părinte, cât trebuie să doarmă un monah?

Unui monah, spun Sfinţii Părinţi că-i ajung 4 ore.

Şi cât să se roage ?

De exemplu, să zicem că se culcă la ora 20 şi la miezul nopţii se scoală. Citeşte rugăciunile noaptea şi nu doarme până la ziuă. Când dă în toacă, te duci la biserică.

Şi rezistă un monah aşa? Nu moare, nu slăbeşte?

Slăbeşte. E slăbit şi dacă posteşte, e mai slăbit. Şi devine neputincios. Nu se mai gândeşte la păcate. Mintea şi trupul se liniştesc şi poţi să te rogi mai uşor. Nu mori decât dacă ai boală şi nu poţi altfel Dar când trece postul, mai mănâncă, puţin, de dulce şi se întăreşte. Postul pentru un monah este necesar. Mai ales, pentru tineret. Tineretul trebuie permanent să postească pentru că este „inundat” de poftele trupului. Şi dacă nu posteşte de vin, de carne, de alte mâncăruri bune, poftele cresc. Şi atunci mintea este „înnourată”. Aţi văzut cum în natură nourii întunecă lumina soarelui şi eşti mai trist, mai fără chef, uneori chiar orbecăi. Aşa mintea omului se înnourează din cauza poftelor prea abundente. Prin mâncare mai bună se „înnourează” mintea, adică voinţa se pierde şi patima devine mai puternică. Cu un om adormit poţi să faci orice, îl muţi de colo-colo şi el nu simte nimic. Aşa este şi monahul cu mintea înnourată. Îl mută demonul din loc în loc, e trist şi fără chef. Dacă posteşte se lipezeşte şi prinde putere. Se trezeşte ! Pentru că mintea este socotită de învăţătorii Bisericii „cerul” omului. Aici este „cerul”, în minte. Şi zicem aşa, Tatăl este Mintea, Mântuitorul este Raţiunea, iar Duhul Sfânt este Simţirea sau Mângâierea. Sfânta Treime este icoană în om. Sfânta Treime este în om. Şi fiecare om să se gândească, că este imaginea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este în om. Şi acum lasa-mă în pace că ţi-am spus tot, pleacă !"( Lumea Credintei - Pr. Visarion Alexa).
Acum in prag de mare praznic, in care Manastirea Ciolanu isi sarbatoreste hramul - Adormirea Maicii Domnului - nu uita crestine sa aprinzi o lumanare si la mormantul parintelui Evghenie.
Vesnica sa ii fie pomenirea!

miercuri, 10 august 2011

Prohodul Maicii Domnului


STAREA INTAI

1. In mormant Viata
Ai fost pus, Hristoase,
Si-a vietii Maica-acum intra in mormant
Si se muta la viata cea de sus.

2. Tu nascand Viata,
Pe a tot-Dumnezeu
Si viata, Prea Curata schimband-o
La viata cea de sus te-ai si mutat.

3. Te marim pe tine,
Maica prea curata,
Si-adormirea ta cinstim, praznuind-o
Cu solirea-ti pururea fiind paziti.

4. Fericimu-te toti,
O prea sfanta Maica,
Inchinandu-ne cinstitei tale mutari,
Cea de care ingerii s-au minunat.

5. Te marim pe tine,
Maica a lui Hristos,
Care far a de samanta ai zamislit
Si a a ta mutare toti o preamarim.

6. Fericimu-te toti,
Maica a lui Hristos
Ceea ceai pricinuit pe noul Adam,
Si-adormirea-ti cu credinta o cinstim.

7. Te marim, Fecioara
Pururea cinstita
Si icoanei tale ne inchinam,
Ca la oglindirea sfantului tau chip.

8. Fericimu-te toti,
Maica a lui Hristos,
Ca pe rugatoarea pururea pentru noi
Si ca pe o solitoare pentru toti.

9. A fericitilor
Tai parinti straluciti,
Tu prea fericita fiica lor te-ai facut
Si pe toate neamurile ai intrecut.

10. Drept-maritori preoti
Si popor credincios
Cu smerenie cadem la sicriul tau
Prea curata Maica lui Emanuil.

11. Multimea de pustnici,
Cete de cuviosi
O, voi tineri si fecioare, cu cei batrani
Cantati adormirea prea Curatei Maici.

12. O voi domnitori mari,
Toti acum laudati
Stramutarea prea curatei Imparatese
Ce-a nascut pe Imparatul tuturor.

13. Cine dar va spune
Bucuria multa
Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus
Cand i sa vestit mutarea Ei la cer.

14. Suind Prea Curata
Muntele Eleon
Si in mana de la inger floare luand
Catre Cel nascut din Ea se inchina.

15. A muntelui saduri.
Tie ti se-nchina,
Prea Curata, vazand ramura de finic
Ca la Maica Celui atotziditor.

16. Glasul Celui de sus
Fara veste-a grait
De mutarea ta iubitului ucenic,
In Efes fiind cu slujba lui Hristos.

17. "Mergi la Ghetsiinani
Iute si prea degrab,
Caci se muta Maica Domnului sus la cer,
Facand cea de pe pamant mutarea sa".

18. O minuni straine,
Mari si dumnezeiesti,
Cum de nori pe sus, Curata, s-adusera
La inmormantarea ta, apostolii!

19. Venind de la margini
Ceata de ucenici
Minunat de nori purtatu-s-a prin vazduh,
Ca sa-ngroape trupul Maicii lui Hristos.

20. De la margini vine
Ceata de ucenici,
Ca sa-ngroape in mormant preasfantul sau trup,
Cea mutata negrait de pe pamant.

21. Dintre ale lumii
Margini pan-la margini,
Adunandu-se soborul apostolesc
Pe Cea fara de prihana preamaresc.

22. Coruri de la arhangheli
Si de la ingeri cete
Adunandu-se la sfanta mutarea ta,
Te maresc in canturi, spaimantandu-se.

23. Stapanul ca Fiu dand
Haruri Maicii Sale,
Din cerestile lacasuri sa pogorat,
Ca pe-al Maicii Sale Duh sa-l poarte sus.

24. La a ta curata,
Cinstit-adormire,
A venit intreg soborul cel ingeresc,
Iara ceata de apostoli te plangea.

25. Adevar minune
Straina-i a privi
Si-a vedea pe Dumnezeu ca un om primind
In maini sufletul prea sfintei Sale Maici.

26. Ceea ce suit-ai
La lacasuri ceresti
Nu lipsi, Stapana noastra, privind spre noi,
Spre cei ce cu drag cinstim mutarea ta.

27. Inaltand Fecioara
Mainile sale-n sus
Credinciosii toti se roaga a fi paziti
Prin mutarea Ei la Fiul sau iubit.

28. Mori acum si te duci
La viata de sus
Ci sa nu ne parasesti pe noi, robii tai,
Vesnic treaza Solitoare pentru toti.

29. Minune prea mare
Este a se vedea,
Cum ceea care Viata lumii nascu
Mortii cei firesti partasa sa facut.

30. Prunc fiind Iisus,
Fiul Celui de sus,
Se purta de prea curatele tale maini,
Iar acum El poarta-n maini sufletul tau.

31. Ucenice Petre
Si ceilalti ucenici
Bun ramas de petrecanie cuvantand
A canta incepeti Maicii Domnului.

32. Fericimu-te toti,
Maica prea curata,
Si mutarea-ti praznuind, cu toti te cinstim,
Caci te-ai dus de pe pamant la cei de sus.

33. Mutatu-te-ai de jos
La viata se sus,
Dara ostile de ingeri s-au inspaimantat,
Cand al tau duh Tatalui ceresc ai dat.

34. Dusmanii tai cei rai,
Si prea inselatori
Vrand sa-ti arda trupul ca niste pagani
S-au orbit de dreapta Celui Prea Inalt.

35. Sabie grozava
Cu taierea sclipi
Impotriva celui singur semet pornit
Spre curata Maica a lui Dumnezeu.

36. Nemernicul vrajmas,
Patul vrand a-ti surpa,
Nevazut a patimit taierea de maini
Ticaloase ce de pat s-au fost atins.

37. A cerestilor osti,
Dulci cantari si frumos
Potrivite s-auzeau de toti ce erau
Privind adormirea Maicii Domnului.

38. Ceea ce nascut-ai Pe Hristos Viata,
Spune dara cum de moarte te-mpartasisi?
O cunoaste numai Cel nascut al tau.

39. Prea curata Maica
Prea cinstita Sfanta,
Dupa stralucit-acum adormirea ta,
Apara pe cei ce cred intru Hristos.

40. P e cei ce mutarea-ti
Credincios praznuiesc,
Tu-i acopera si-i apara de nevoi,
Prea curata totdeauna ramanand.

41. Din grele primejdii
Si de limbi viclene
Scapi pe cei ce canta-acum adormirea ta,
Prea cinstita Solitoare-a tuturor.

42. Catre Domnul te am
Solitoare si-ajutor,
Prea curata Nascatoare de Dumnezeu,
Ca Tu din primejdii sa ma mantuiesti.

43. Inainte iti stam,
Maica lui Dumnezeu,
Pomenirea ta din inima laudand,
Cantari sfinte cu buzele versuim.

44. Insufletite Cer
Ce-ncapusi pe Domnul,
La cereasca locuinta te-ai ridicat
Si pe lumea cea de sus ai luminat.

45. Cei ce cu dorinta
Savarsim, prea sfanta
Maica si Fecioara, astazi mutarea ta,
Mantuiti sa fim de patimi ne rugam.

46. Proorocul David,
Strunindu-si lauta,
Te mareste Prea Curata, cantandu-te
Si-adormirea ta cu drag vestind-o.

47. Credincioase cete
Canta chivotului
Impletite versuiri de ceresti cantari
Celei duse la odihna cea de sus.

48. Tie ce nascut-ai
Pe Hristos Viata
Cu credinta iti cantam si te prea cinstim
Si mutarea ta, Fecioara o marim.

49. Multime de oameni
Lauda pe Prunca,
Marind, Prea Curata, si adormirea ta
Cea cantata de soborul ingeresc.

50. A toti credinciosii
Din nevoi scapare,
Miluieste, Nascatoare de Dumnezeu,
Pe cati canta astazi adormirea ta.

51. Proorocii candva,
Prea Curata, vestind
Adormirea ta, Fecioara, o au vazut
Si multimi de ingeri o au laudat.

52. Intr-a mortii umbra
Se ingroapa acum
Ceea ce nascu Viata, mutandu-se
De la voi la Tronul cel vesnic de sus.

53. Certati cu Dumnezeu
Fiind, ne-am impacat
Intru tine, Nascatoare de Dumnezeu,
Deci Fecioara adormirea ta marim.

54. Prea lumii, Stapana,
Prea curata privind,
Stralucit ca sa se-ncuie-n mormant acum,
O, tu sat Ghetsimani, te bucura!

55. Mult dumnezeiescul
David s-a bucurat
Psalmi cantand scularii tale celei din morti,
O, Tu al lui Dumnezeu sicriu sfintit.

56. Savarsim toti astazi
Ducerea de la noi
A Maicii Cuvantului, curatindu-ne
Mintea, inima, trupul si sufletul.

57. A Domnului Maica,
Pe cei drept-maritori
Care cinste dau mutarii tale, fa-i tari
Impotriva luptatorilor vrajmasi.

58. Dar cum mori, Fecioara,
Care Viata ai dat,
Ca si oamenii firesti supuindu-te
Si cum rabda Cel nascut far-de pacat?

59. Stangandu-va margini,
Veniti sa fericim
Cea de-aci dumnezeiasca petrecere
Catre cer a Maicii Domnului acum.

60. Din curate-ti sangiuiri
Luand trup Iisus,
Pe flamanzi i-a saturat prea indestulat
Si afara pe bogati i-a scos deserti.

61. De a ta mutare
Salta firea acum,
Veselindu-se cu ingerii, oamenii,
ingroparea ta de obste savarsind.

62. Ceea ce trup de lut
Lui Hristos daruisi,
Zamislindu-l, Nascatoare de Dumnezeu,
Rugaciunile noastre sa nu la treci.

63. La puteri mai-nalte,
Cerestile Puteri
Au strigat zicand, acum pregatiti-va,
Ca pe Maica Domnului sa o primiti.

64. Preoti si norodul
Si toti cei credinciosi,
Cu smerenie te roaga, ca sa primesti,
O, Stapana, rugaciunile lor azi.

65. Una Prea Curata,
Tie toti ne rugam,
Ca prin blanzii si milosii tai ochi frumosi
Sa privesti spre noi Smeritii pururea.

66. Nascand Tu, Curata,
Pe Hristos Ziditor,
Din nevoi sa mantuiasca, roaga-te Lui,
Pe cei ce cu drag cinstesc mutarea ta.

67. Solitoarea lumii,
Scutul crestinilor,
Pe cei cati scapa la tine acopera-i,
De ispite si nevoi pazind pe toti.

68. Nadejdea toti avand
La tine, Prea Sfanta,
Nenuntita, Nascatoare de Dumnezeu,
In nadejdea ta noi nu ne poticnim.

69. Strigam toti cinstitul
Glas al lui Gavriil,
Bucuria tuturor credinciosilor:
Bucurie fie-ti, Maica Domnului.

70. De orice ispite
Si de multe nevoi
Ceea ce pe Dumnezeu, Prea Sfant-ai nascut,
Si pe robii tai acum sai izbavesti.

71. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Pe care tea inchipuit stalpul cel de foc
Si pe noul Israil povatuiesti.

72. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu, Pe care Moisi de mult te-a vazut in rug
Ce nears ardea in muntele Sinai.

73. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Scara-nalta insuflata, ce oarecand
S-a vazut de catre dreptul Iacov.

74. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Cea pe care Ghedeon te-a inchipuit
Lana uda ce pamantul rourezi.

75. Te marim, Lumina
Cea in trei straluciri
Pe Parintele, pe Fiul si Duhul Sfant,
Pe Treimea cea atotputernica.

76. Fericimu-te toti
Credinciosii tai fii,
Caci purtasi pe Dumnezeu cel neincaput
Ce in tine-a incapea a primit.

77. Te marim pe tine,
Preacurata Maica,
Si prea sfanta adormirea ta o cinstim,
Si mutarea ta de pe pamant la cer.

78. In mormant viata
Ai fost pus, Hristoase,
Si-a vietii Maica-acum intra in mormant
Si se muta la viata cea de sus.
Ectenia mica si Vosglas:
Ca s-a binecuvantat numele Tau...

STAREA A DOUA

1. Cade-se acum,
Ca sa te marim, Fecioara Maica
Mai cinstita fiind si mai marita mult
Decat toate cetele cele de sus.

2. Cade-se acum
Sa te fericim, Fecioara Maica,
Fericita totdeauna adevarat,
Mai marita decat cei ce au ochi multi.

3. A te ferici
Se cuvine, pururea Fecioara,
Ca nascand pe Facatorul tau te-ai facut
Decat cerurile cu mult mai presus.

4. Ca sa te marim
Se cuvine, Nascatoare, Doamna
Ca prin ale tale rugi sa ne-acoperim
Pentru adormirea ta cea sfant-acum.

5. Toti cei credinciosi
Ai curatei Maice si Fecioare
Adormirea-ti cantand, zicem: bucurate,
Solitoarea noastra calda-a tuturor;

6. Primeste-acum
De petrecere cantari, Fecioara,
Maica a tot Imparatului Dumnezeu
Si trimite pace credinciosilor.

7. Monahi multi si sfinti
Si-ale cuviosilor soboare,
Cum si cetele barbatilor credinciosi,
Din evlavie cu totii te maresc.

8. Cete tineresti,
Cu fecioarele drept credincioase,
De petrecere cantare strigati acum,
Pentru Maica sfant-a lui Emanuil.

9. Trupul pamantesc
Vazand ceata uceniceasca,
Al tau Maica Ziditorului tuturor,
Cu sfiala tronul tau ti l-au purtat.

10. Credinciosii toti
Fericim pe cea acum mutata
Catre ceruri, Nascatoarea de Dumnezeu,
Ca pe dansa solitoare s-o avem.

11. Noul Israel,
Acum dupa sfanta datorie.
Cu cantari dumnezeiesti prea mareste-n cor
A Fecioarei ducere la cei de sus.

12. Pe cei ce-ti cantam
Cu credinta prea curata Maica
Ce-ai nascut pe Imparatul cerurilor,
Binecuvinteaza-ne pe noi de sus.

13. Pre curate maini
Tinzand catre Dumnezeu, Fecioara,
Ca o buna miluieste si-acopera
Pe toti care-si pun nadejdea-n mila ta.

14. Priveghelnica
Rugaciune, curata Fecioara,
Primeste acum cu mila si cererea
Celor ce cinstim cu drag mutarea ta.

15. Pomeneste-ne,
Maica si Fecioara prea curata,
Prin a ta mutare sfanta, rugamu-te
Si a noastre greseli nu le socoti.

16. Din multe nevoi,
Intamplari, necazuri izbaveste
Pe acei care in tine nadajduiesc
Si cinstire adormirii tale dau.

17. Ucenicii toti
La sicriul tau sosind in graba,
Prin vazduh fiind purtati de pe unde-au fost,
In genunchi, Fecioara, ti s-au inchinat.

18. Toti au povestit
Celei sfinte si neprihanite,
Cum au fost rapiti de nori din locurile
Unde stau si predicau noroadelor.

19. Fara de barbat
Ci nascut, Fecioara prea curata
Dar si moarta tu fiind, nu ai putrezit
Si-ndoita inchinare ai primit.

20. Cel de Dumnezeu
Primitor trup ceata de apostoli
Il ingroapa-acum strigand cu-ale tale rugi,
Mostenirea ta, Stapana, apara.

21. Toti Arhanghelii,
Stapanii, Domnii si Puteri toate,
Limbi, popoare, neamuri ale pamantului
Adormirea Pre Curatei laudati

22. Vas ales fiind,
Pavel a cantat pe Prea Curata,
De petrecere cantare a glasuit
Pentru ceea ce e mai presus de cer.

23. Sfarama Moisi
Manios a Sinaiului table,
Iar Stapanul pe aceea ce L-a nascut
O pazeste-n ceruri vie pururea.

24. De maini fu lipsit
In chip nevazut semetul vrajmas
Care-n fata ucenicilor a incercat
Sicriul tau sa rastoarne, o Maica!

25. Versuia cu glas
Multimea de ostire cereasca,
De la margini pe pamant tainic alergand
La-ngroparea Maicii lui Emanuil...

26. Cu dumnezeiesti,
Cuvioase cantari impletite,
Ingroparea Nascatoarei de Dumnezeu
Veniti ca si noi acum sa laudam.

27. La mutarea ta,
Maica si Fecioara prea curata,
Ti-au cantat cu duiosie ingerii toti,
Si multime mare de popor crestin.

28. Tu dintre femei
Intrecut-ai hotarele firii,
Caci tu singura avusi adormirea ta,
Mai marita decat orice muritor.

29. Preoti si popor
Adormirea-ti canta laudand-o
Dezlegarea datoriilor ne rugam
Da-ne Maica Domnului la toti acum.

30. Pe cei ce-au gresit,
Maica si Fecioara, prea curata,
Sfanta Prunca, miluieste-i, ca maneca
La locasul tau cel ce-i dumnezeiesc.

31. Lanturile rup
Ale tale rugi, curata Prunca,
Si din toata munca scapi pe cei ce cinstesc
Cu credinta sfanta adormirea ta.

32. Striga, o David,
Nascatoarei de Dumnezeu, lira
Rasunandu-ti: auzi fiica mutarea ta
Catre ceruri sus de jos de pe pamant.

33. Minunat a fost
A privi de jos spre cer cum pleaca
Cerul cel insufletit, Dumnzeule!
Minunate-s, Doamne, lucrurile Tale.

34. Cete ingeresti
Al tau pat cu buna cuviinta,
Maica si Fecioara, ti l-au acoperit
In vremea cand Tu, Curat-ai adormit.

35. Danturi netrupesti
Cu dumnezeiasca cuviinta
Cant-acum, Curata, Cerul insufletit,
Spre cerestile odihne Tu mergand.

36. Catre cer de jos
Al lui Aaron toiag se muta,
Care pe Hristos nespus L-a fost odraslit
Si rodeste pomul vietii vesnice.

37. Pe cea de demult
Scara-nalta de Iacov vazuta,
Cea pe care o intari Iisus cu trup,
S-a mutat acum de pe pamant la cer.

38. Patul tainuit,
Ne-ntinata Maica si Fecioara,
La prea sfinte locuinte se suie acum
Nelipsit a locui cu Fiul Sau.

39. Cartea curata,
In care cu trup s-a scris Cuvantul,
Se inchide si se muta, puindu-se
Intru ale Fiului curate maini.

40. Daruri datii-ti-a
Peste fire, Fiul tau, Fecioara,
Nelipsit prea sfanta prunca pazindu-te
Si suindu-te la viata vesnica.

41. Cu adevarat
Ca pe o aleasa smirna sfanta
Te salasluieste-n sfanta prea sfintelor
Cel Atoateziditor si Fiul Tau.

42. Viata a rasarit
Dintru tine, prea sfanta Fecioara,
In ce chip dar trupul cel neintinat
Se facu acum mortii impartasit?

43. Casa te-ai vazut,
Prea curata Fecioara, vietii,
Deci murind indata te-ai si invrednicit
Totdeauna cu Hristos a vietui.

44. Instrunind acum
Buze prea curate-n loc de coarde,
Maicii atotfacatorului Dumnezeu
Imnuri de petrecere sa intocmim.

45. Inaltarea-n cer
A curatei Maicii Tale, Doamne,
A unit acum pe oameni cu ingerii,
Tie laudari de obste aducand.

46. Pamantesti numiri,
Domnitori ce judecati noroade,
Tineri, tinere, cantare toti sa-naltam
Maicii imparatului Hristos din cer.

47. Pomenirea ta
Cea cinstita, prea curata Maica,
Laudandu-ti o maresc toti cei ce traiesc
Si faptura toata cu smerenie.

48. Prunca odraslind
Dintru a lui Iesei tulpina,
Omeneste Maica lui Dumnezeu murisi
Si-mpreuna cu Fiul tau vietuiesti.

49. Pamantenilor,
Saltati si va minunati acuma,
Ca Muntele cel prea sfant si dumnezeiesc
Desfatare a aflat la Fiul sau.

50. Aratatu-s-a,
Prea Curata, moartea ta pod vesel,
Pe care-ai trecut la ceruri de pe pamant
Si la Fiul tau odihna ai aflat.

51. Usile ceresti
Se deschisera tie, Prea Sfanta,
Si Puterile ceresti mult te-au laudat
Si pe-al tau trup Fiul l-a primit in cer.

52. Norii luminati
Au adus multimea de apostoli
De la marginea pamantului, cuvios
Pe curata Maica Fiului s-o dea.

53. Prea sfant trupul tau,
Ucenicii plangandu-l, Curata,
Fu stropit cu lacrimi alaturand cantari
De petrecerea cea de aici la cer.

54. Margini pamantesti
Glasuiescu-ti Maica si Fecioara,
Ca nascand pe Fiul tau cel dumnezeiesc,
Amagirea idolilor ai sfarsit.

55. Lauda strigand
Toata sfanta adunare mare
Pe aceea ce nascut-a pe Dumnezeu:
Paza fii la toti prin ale tale rugi.

56. Duhul tau luand
Chiar Cuvantul ce din tine, Prunca;
Ce nascuse fara ispita de barbat,
Ca un Fiu in slava l-a salasluit.

57. Pe Stapanul lor
Ingerestile Puteri vazandu-L
Duhul Maicii sale singur in maini luand,
Spaimantatu-s-au si mult s-au bucurat.

58. Firea cea de om
intreci de Dumnezeu Nascatoare,
Caci Fecioara ai ramas dupa nastere
Si murind te duci la Fiul tau prea sfant.

59. Cete ingeresti,
Oameni si faptura toata,
Laude ti-aduc, o Maica, toti la un loc,
Ca Tu mai presus de orice fire esti.

60. Straja tare fii
Celor ce te lauda, Curata,
Impotriva bantuielilor dusmanesti
A vazutilor si nevazutilor vrajmasi.

61. Intru rugaciuni
Pe Fecioara, Maica ta, primeste-o
Ca pe o calda Solitoare pentru noi toti,
Iar pe noi, ca un bun, mantuieste-ne.

62. Pe Cel ne-nceput
Impreuna cu Fiul marescu-L
Si pe Duhul, in trei fete un Dumnezeu,
Cel ce este Ziditorul tuturor.

63. Lucru minunat
Esti cu totul fara de prihana,
Caci mormantu-ti tuturor credinciosilor
Se arata rai prea intelegator.

Amandoua stranile impreuna:

Cuvine-se dar, sa marim preacurata Fecioara, decat Heruvimii mai cinstita fiind, si slavita decat Serafimii mult,

Ectenia mica si Vosglas:

Ca sfant esti Dumnezeul nostru, Cel ce odihnesti....

STAREA A TREIA

1. Neamurile toate
Lauda-ngroparii
Tale Fecioara, canta.

2. Neamurile toate
Te fericesc Doamna,
Ca esti lui Hristos Maica.

3. Neamurile toate
Te fericesc, Maica
Cu daruri daruita.

4. Limbile pe tine
Te fericesc sfanta,
A lui Dumnezeu Maica.

5. Ceata de apostoli
Alergati cu ravna
La ingroparea Maicii.

6. Ceata de apostoli
A venit din margini
Sa-ngroape Fecioara.

7. Fricos te-mpresoara
Cetele de ingeri
La prea slavita-ti moarte.

8. Cu sobor de ingeri
Se pogoara Fiul
Sa ia al Maicii lui duh.

9. Desi mori Fecioara
Dar te-nalti la ceruri,
La prea iubitul tau Fiu.

10. Preoti laudati toti
Pe a Domnului Maica
Ce in cer se stramuta.

11. Lauda din ceruri,
Sa se glasuiasca
La adormirea Maicii.

12. Satul Ghetsimani
Slaveste mormantul
De-a pururea Fecioarei.

13. La ceresti lacasuri
Acum mergand Maica
Pe cei ce-ti canta scapa-i.

14. Cetele slavite
Trecand pe Fecioara
La cer au proslavit-o.

15. Prea curata Maica,
Fericimu-te cu
Ai tai prea sfinti nascatori.

16. Tu nascand viata,
Prea Curata, cum mori
Biruind legea firii?

17. O minuni straine,
Ziditorul cum ia
Al Maicii sale suflet!

18. S-alergam indata
La groapa Prea Sfintei
Si dobandi-vom mila.

19. Bucurase totul
De a ta prea sfanta
Si cereasca mutare.

20. Cerul si pamantul
Cantec de mutare
Glasuiesc Prea Curatei.

21. Lumii mantuire,
Stapana, arata
Intru a ta mutare.

22. De finic mladite.
Ca lui Hristos, Maica
Tie acum aduc.

23. Din a lumii margini,
Cei trimisi la tine
Se adunara, Maica.

24. Catre a Sa Maica,
Astazi de la ceruri
S-a pogorat Stapanul.

25. Astazi lumea toata,
S-a sfintit cu totul
Prin sfanta-ti adormire.

26. Astazi dar Fecioara
Si Maica Vietii,
Sus, catre ceruri sa dus.

27. Ma spaimant, Fecioara,
Petru striga tie
Cand stai intinsa moarta.

28. Ma spaimant; Fecioara,
Vazandu-te-ntinsa
Pe pat, stigat-a Pavel.

29. La ceresti lacasuri,
Te-ai mutat cu totul
De jos, Fecioara Maica.

30. Frica ia multimea,
De cinstita-ti moarte
Trupeasca Prea Curata.

31. Cete credincioase,
Marescu-ti, Fecioara,
Slavita-ti adormire.

32. Vie esti si-n moarte,
Fara de samanta
Nascand Viata lumii.

33. Soarele cel mare
Te-a luat la Sine,
Norule cel usurel.

34. Din partile departate,
Corul de apostoli
S-a strans sa cante tie.

35. Cetele de ingeri,
Coruri de apostoli,
Marescu-te, Fecioara.

36. Pe cei care canta
Si vegheaza Doamna,
La tronul tau pazeste-i.

37. Limbi, noroade, neamuri,
Ingropati cu frica
Pe Solitoarea voastra.

38. Ingerii te canta,
Maica si Fecioara,
Intru a ta mutare.

39. Se intaratara,
In zadar Iudeii
Asupra ta, Fecioara.

40. Ganduri pangarite,
Cugetat-au, Doamna
Asupra trupului tau.

41. Prea Sfanta Fecioara,
A Domnului Maica,
Pe cantareti mangaie.

42. Sfanta prunca, Maica
Roaga pe al tau Fiu
Pentru toti careti canta.

43. Robitor ce canta,
Cere mantuire
De la Hristos Cuvantul.

44. Din toata nevoia
Scapa, Prea Curata,
Pe ai tai dreptcinstitori.

45. Din toata ispita,
Scapa, Prea Curata,
Pe ai tai dreptmaritori.

46. Da-ne mantuire,
Celor ce cu lacrimi
Icoana ta o cinstim.

47. O Treime sfanta,
Tatal, Fiul si Duh Sfant
Mantuieste-ne pe noi.

48. Candela luminii
Prea curata Prunca,
Nu ne lasa uitarii.

Amandoua stranele impreuna:

Neamurile toate, lauda'ngroparii, ti-aduc Fecioara Sfanta.

Si indata cantam urmatoarele Binecuvantari.

1) Binecuvantata esti Curata, apara, pazeste si acopera pre cei ce te lauda cantandu-ti

Soborul ingeresc s-a spaimantat vazandu-te intre cei morti socotita fiind, si sufletul tau lui Dumnezeu daruindu-l; iar a treia zi cu trupul la ceruri te-ai inaltat, Stapana, Mireasa lui Dumnezeu.

2) Binecuvantata esti Fecioara, Chivot prea sfant, nadejdea celor care-ti canta tie.

Pentru ce la groapa Maicii lui Dumnezeu, impreuna tainic stati si lacrimati? Catre Apostoli din inaltime ingerii au strigat: Iata vedeti semnele de ingropare, caci Fecioara din mormant acum s-a ridicat.

3) Binecuvantata esti Fecioara, Toiagul cel odraslit si slava a celor ce-ti canta tie.

Piatra mormantului, tau Doamna, fiind ridicata de ingeri, a gonit mahnirea lui Toma ucenicul cel credincios, care dupa trei zile de la adormirea ta a venit, ca sa slaveasca si sa adevereasca sfanta mutarea ta la cer.

4) Binecuvantata esti Fecioara, Muntele cel umbrit si cinstea celor care-ti canta tie

Miruri izvorand din mormantul tau, Fecioara tuturor s-a facut izvor tamaduitor caci tu Curata te-ai aratat credinciosilor, sicriu nesecat de miruri, care daruieste tuturor tamaduiri.

5) Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Inchinamu-ne cu credinta Sfintei Treimi, cu ingerii strigand impreuna: Fire mai pre sus stapanitoare apara pe cei binecredinciosi din nevoi, care-ti canta si te lauda neincetat: Sfant, Sfant, Sfant, esti Doamne