Subscribe:

joi, 24 februarie 2011

Părintele Petroniu Tănase a plecat la Domnul


Fostul egumen al Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos a plecat la Domnul, astăzi, în jurul orei 16:00. Monahii obştii româneşti îşi vor lua rămas bun de la părintele, mâine, când va fi înmormântat după tradiţia monahală athonită.

Părintele Petroniu Tănase s-a născut în 1914 în comuna Farcaşa, în judetul Neamţ. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Neamţ, iar mai târziu a intrat la Antim din Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie, dar a făcut şi studii în matematică şi filosofie. Dorul după o viaţă îmbunătăţită l-a îndreptat spre Muntele Athos, la schitul unde a vieţuit din 1978 încoace, dar acolo, părintele Petroniu a avut şi rolul de a revigora administrativ şi spiritual obştea ocrotită de Sfântul Ioan Botezătorul.
O delegatie a Patriarhiei Romane condusa de parintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare ecleziarh al Catedralei Patriarhale si exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor, a ajuns in aceasta dimineata la Schitului romanesc Prodromu din Muntele Athos, informeaza Radio TRINITAS. Ei vor participa in 24 februarie, la slujba de inmormantare a parintelui protosinghel Petroniu Tanase, care a trecut pe 22 februarie, la cele vesnice, la varsta de 94 de ani. In prezent, la capataiul celui de-al XIV-lea staret al asezamantului romanesc de la Sfantul Munte au loc necontenit slujbe de pomenire, dupa cum a informat parintele arhimandrit Timotei Aioanei: In aceasta dimineata, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, a fost oficiata Panihida in traditia athonita. Permanent la capataiul sau au fost lecturati psalmi dupa obiceiul monahal, iar in aceasta seara dupa oficierea slujbei Vecerniei va fi savarsit din nou Trisaghionul. De dimineata, incepand cu orele 02:00 in Biserica cea Mare a Schitului Prodromu vor fi oficiate Utrenia, Ceasurile si Sfanta Liturghie in sobor de preoti si diaconi. Slujba inmormantarii a fost hotarata pentru azi, la orele 14:30. Sunt asteptati la Schitul Prodromu numerosi ieromonahi si preoti romani si de alte nationalitati din Sfantul Munte, din Romania si Grecia . Parintele Petroniu va fi inhumat in cimitirul schitului Prodromu. A a fost o personalitate marcanta a ortodoxiei romanesti, iar din 1978, Patriarhia Romana l-a trimis la Muntele Athos pentru a revigora monahismul din Schitul romanesc Prodromu.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

marți, 1 februarie 2011

I.P.S. Bartolomeu a plecat la Domnul


Cu mare tristete am aflat trecerea la cele vesnice a Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului in seara aceasta (luni - n.r.). Consideram ca este o mare pierdere pentru Biserica noastra si pentru spiritualitatea romaneasca, deoarece Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Bartolomeu a fost un aparator al credintei ortodoxe si un locomotor al spiritualitatii romanesti. A imbinat credinta si cultura intr-o armonie roditoare. A aratat experienta vietii in tara si strainatate. Avea un spirit misionar foarte accentuat si un dinamism deosebit. In mod cuprinzator a gasit intotdeauna, cu toate ca varsta era inaintata, metode noi de pastoratie si se adapta la evolutia societatii in asa fel incat Biserica sa fie recunoscuta si respectata prin hotararile ei, dar mai ales prin activitatea ei si ma refer aici in primul rand la folosirea mijloacelor moderne de comunicare in masa pentru a raspandi cuvantul lui Dumnezeu. Desigur, noi consideram ca in Imparatia Cerurilor va fi in compania sfintilor autori ai Sfintei Scripturi, ai Sfintilor Prooroci, ai Sfintilor Apostoli pentru ca a lucrat cu multa osteneala la traducerea si diortosirea Sfintei Scripturi.
S-a nascut la 18 martie 1921 in judetul Valcea, iar intre 1933 si 1941 a facut seminarului Teologic Central din Bucuresti.

A fost insa arestat pentru ca a participat la inmormantarea unui legionar. In „Memoriile" sale aparute recent marturisea ca nu a apucat sa fie legionar, dar a fost in Fratiile de Cruce si asta i-a patat dosarul.

In '42, la 21 de ani, Vasile Anania se calugareste la Manastirea Antim din Bucuresti si ia numele de Bartolomeu. In acelasi an este condamnat la 6 luni de inchisoare pentru ca ar fi detinut in podul Manastirii Cernica materiale legionare si arme.

Tanarul calugar scapa de temnita si studiaza in paralel Conservatorul si Medicina la Cluj, dar este exmatriculat doi ani mai tarziu pentru ca a condus greva anticomunista a studentilor.

Este doar inceputul unor ani cumpliti. In '58 primeste 25 de ani de munca silnica pentru "uneltire contra ordinii sociale".

Trece prin anchete grele la Jilava si Aiud. "Viata noastra era vecina cu infernul"- va scrie mai tirziu. La Aiud, fara hartie si creion, a compus in minte piese de teatru si poezii.

Isi va reaminti la eliberare peste zece mii de versuri.

In 1964 Bartolomeu Anania este eliberat, o data cu toti ceilalti detinuti politici, iar Biserica il trimite in America, unde timp de 10 ani indeplineste diferite functii.

Intors acasa alege sa se retraga la manastirea Varatec pentru ca, imediat dupa Revolutie, sa faca parte din Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii.

In 2006, devine Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, iar dupa moartea Patriarhului Teoctist a fost unul dintre contracandidatii in alegeri al mitropolitului Daniel al Moldovei.

Bartolomeu Anania nu a fost doar o proeminenta figura a Bisericii, ci si un scriitor de mare forta. A semna cu pseudonimul Valeriu Anania proza, dramaturgie, eseuri, poezii.

Scriitor valoros, preot luminat, cu opinii ferme si curajoase, traditionalist in randul bisericii ortodoxe - Inalt Prea Sfintitul Anania va ramane pentru noi toti un promotor al iubirii crestine si al iertarii dusmanilor.

Testamentul lui Anania

"Este un testament scris din suflet care contine indicatii despre cum sa-i fie dusa mai departe mostenirea spirtituala, respectiv continuarea publicarii operelor sale si de asemenea continuarea activitatii fundatiilor Bartolomeu Anania", a spus Preasfintitul Irineu Bistriteanu.

Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, care se afla internat intr-o rezerva speciala a Sectiei de Terapie Intensiva din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca, a murit luni.

"Cu regret si durere in suflet, dar cu nadejdea in mila si mangaierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului anunța ca in ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Parintele nostru, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Anania, si-a inceput calatoria spre Imparatia Cerurilor", se spune intr-un comunicat dat de Consiliul Eparhial.

"Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului va fi depus in Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca, unde toti cei care doresc ii vor putea aduce un ultim omagiu"

Fragment din 'Memoriile' Mitropolitului Bartolomeu

'Noviciatul meu a fost scurt, de numai vreo patru luni. Stareţul mă făcuse rasofor şi hotărâse să devin călugăr la 2 februarie (1942), în ziua Întâmpinării Domnului. (…) Ceremonia tunderii în monahism e una din cele mai impresionante ale ritului răsăritean, dar dacă eşti obiectul ei ţi se înfăţişează ca o ceaţă de tămâie cântătoare care te poartă, aerian, spre nişte lumini ghicite prin abur. Am văzut multe de-a lungul anilor, şi cred că aşa trebuie să fi fost şi a mea. Nu ştiu cum voi fi arătat în cămaşa lungă, albă, desculţ, cu capul plecat, acoperit sub mantia neagră a părintelui Firmilian, naşul meu de călugărie. Îmi aduc aminte că-mi tremura spinarea, mergând încet de la intrarea bisericii spre altar, precedat de călugării care purtau făclii aprinse şi cântau 'Braţele pământeşti sârguieşte a le deschide mie…'; părintele Firmilian îmi simţea tremurul şi mă strângea pe după umeri. (…) O clipă mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie şi s-o iau la goană. Dar m-am lăsat purtat aşa, poate de însăşi varga Domnului, care de multe ori după aceea avea să mă culeagă din răzleţiri şi să mă readucă-n turmă. M-am răstignit, am făgăduit, am primit un nume care nu era al meu.' (Valeriu Anania, 'Memorii', Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 37)

Acum, când s-a mutat la Domnul şi ne lasă trişti, ne exprimăm compasiunea noastră tuturor celor ce l-au iubit şi, în acelaşi timp, ne ridicăm gândul către Tatăl cel Ceresc şi-L rugăm să-i facă parte de odihnă în loc luminat, în loc de verdeaţă, unde nu este nici întristare, nici suspinare, ci viaţă lină, fără de sfârşit. De fapt, când l-am văzut ultima dată, vineri, se vedea că este în această stare de linişte, care era premergătoare marii treceri în eternitate.


Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos - PROLOAGE



Luna februarie in 2 zile: Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos, cand L-a primit pe El Dreptul Simeon in bratele sale.
Astazi, la 40 de zile de la mantuitoarea Intrupare, adica de la Nasterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de catre Preasfanta lui Maica si de catre Dreptul Iosif, ascultand de porunca Legii vechi si implinind aceasta porunca.

Dar tot astazi, cinstim si ziua cand batranul Simeon, miscat de Duhul Sfant, a venit, si el, la templu, unde i s-a implinit, inainte de moarte, asteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se fagaduise. Iar in pruncul cel adus la templu el a vazut, cu ochi proorocesc, noua putere de mantuire, pe care Dumnezeu a daruit-o lumii, puterea de mantuire fara margini a credintei in Hristos, putere mai tare decat toata Legii vechi. Bucuros de aceasta descoperire, batranul Simeon a venit in intampinarea pruncului Iisus, L-a binecuvantat si luandu-L in brate, plin de recunostinta, si-a cantat minunata lui cantare de preamarire, care ne arata ce a vazut el despre pruncul Iisus.

Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mantuire a lui Dumnezeu in lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi si a lui Israel cel nou.

Astfel, astazi, prin glasul batranului Simeon, se intalnesc, in templu, Legea veche a slovei, cu Legea cea noua a Duhului Sfant. Si Mantuitorul implineste porunca Legii vechi, in numele nostru al tuturor, ca sa ne faca pe toti liberi fata de Legea veche, dar totodata ne cheama si sa primim Legea cea noua, putere de mantuire a credintei in El, mai tare decat Legea veche, puterea de mantuire a tuturor popoarelor lumii. Aceasta veste buna este darul cel mai de pret al intampinarii Domnului de astazi, de catre Dreptul Simeon, la templu.

E ca si cand fiecare din noi ar lua pe pruncul Iisus si ar zice, ca si Simeon: "Ochii mei Stapane, au vazut mantuirea Ta, pe care ai gatit-o pentru toate neamurile". Iar rugaciunea lui Simeon: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane", nu vrea sa spuna numai ca acela care a primit pe Iisus poate muri in pace, ci ea insemneaza ca si cel care a primit pe Iisus si puterea Lui de mantuire, are cu sine puterea de a trai si viata de aici, impacat cu Dumnezeu, departe de robia pacatului si liber de tirania celui rau.

Bucurosi si indatorati de aceasta tainica veste buna, sa rostim, deci si noi, cu batranul Simeon, cantarea lui de recunostinta, astazi: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel" (Luca 2, 29-32).Amin.






Intru aceasta zi, invatatura la Intampinarea Domnului.

Astazi, cu adevarat fratilor, Datatorul Legii implineste Legea si, ca un prunc, este adus la templul pamantescului Ierusalim. Astazi si dreptul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, spre intampinarea Domnului se sarguieste. Ca ii era lui fagaduit, de la Duhul Sfant, sa nu vada moartea, pana ce, mai inainte nu va vedea pe Hristosul Domnului in trup. Astazi, mainile cele prea-batrane ale lui Simeon primesc pe Facatorul si Dumnezeul tuturor. Astazi, umplandu-se de bucurie, batranul cel drept isi cere slobozenie cu milostivire, zicand: "Acum slobozeste, pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor". Tot acum, mai propovaduieste si despre patimirea ce avea sa o aiba Maica lui Dumnezeu, la vremea rastignirii Domnului, zicand: "Inca si prin sufletul tau va trece sabia", adica cand Il va vedea pe El rastignit, sufletul sau, cu durere cumplita si in mare intristare, ca si cu o sabie va fi strapuns. Astazi, Ana proorocita marturiseste si multumeste lui Dumnezeu si lauda Ii aduce Lui, vazandu-L imbracat in trup omenesc, spre mantuirea a toata lumea, si zice: "Acesta plangerea noastra o va preface in bucurie. Acesta va deschide iarasi, la toti credinciosii, usile Raiului, cele de demult inchise, prin neascultarea stramosului Adam. Acesta va strica blestemul, pe care ni l-a dobandit stramoasa noastra Eva". Drept aceea, nici nu se departa ea de templu, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, cu post si rugaciune.

Deci, si noi fratilor, acestei vaduve sa-i urmam, ca Biserica este casa lui Dumnezeu. Biserica este scaparea crestinilor si locul de rugaciune, primita de Dumnezeu. Biserica este scaparea crestinilor si locul de rugaciune, primita de Dumnezeu. Biserica este curatitoarea sufletului si a trupului, la Biserica, tot cel ce vine cu credinta, se mantuieste. Intr-insa, se inalta cantare de rugaciune catre Dumnezeu, pentru toata lumea. Intr-insa, sta inainte Sfanta Masa a lui Dumnezeu, cu duhovniceasca si negraita mancare, adica Trupul si Sangele Mieluselului lui Dumnezeu Care S-a junghiat de bunavoie pentru toata lumea si Si-a prefacut trupul Sau intru duhovniceasca mancare si a zis: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu, cu credinta, intru Mine petrece si Eu intru dansul". Drept aceea, fratilor, sa cunoastem de cine ne apropiem si ce primim. Ca, dupa pace intre noi, apoi, asa, cu frica si cu cutremur, sa ne apropiem de Sfantul trup si sange al Domnului. Iar, dupa aceea, curati sa petrecem, pastrand sfintenia aceea in trupurile noastre, iar nu sa ne pornim la betie si la alte spurcaciuni, ci, ca niste robi ai lui Hristos si partasi ai tainelor Lui, pace sa avem intre noi si dragoste nefatarnica.

Iubitori de saraci si primitori de straini sa fim si pazitori ai Cuvantului lui Dumnezeu, iar nu numai ascultatori. Sa ne silim a ne apropia de Dumnezeu prin viata curata, ca sa-l auzim zicandu-ne: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Ca pentru voi strain am fost si din cer pe pamant m-am pogorat, ca pe voi cei instrainati de la Mine, iarasi sa va imopac cu Parintele Meu si Dumnezeul vostru. Ca pentru voi, strain si insetat am fost, ca sa dau desfatarea hranei Raiului, celor ce au dat milostenie. Si, pentru o stricacioasa haina si imbracaminte ca aceasta, intru cele nestricacioase sa va imbrac pe voi si nununa Imparatiei sa v-o dau". Drept aceea, fratilor, cu tot sufletul si cu dreapta credinta sa slavim pe Preasfanta Treime, Care in trei ipostasuri straluceste cu nedespartire, in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.






Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre iesirea din trup a sufletului.

Vreau sa va spun voua o mica povesire, pe care inimile voastre, cu frica, sa o asculte. Parintele meu avea trei surori si, toate trei, curate au fost. Deci numele lor era: Tarsila, Emiliana si Gordiana. Si intr-o zi, aprinzandu-se cu un gand spre Dumnezeu, toate s-au imbracat in chipul monahicesc si intr-o chilie de obste vietuiau, intr-o manastire de calugarite petreceau dupa buna oranduiala. Insa, Tarsila si Emiliana, cu un gand doreau viata vesnica, alegandu-si adevarata viata calugareasca cu post si rugaciune, iar Gordiana, cu incetul, a inceput a se departa de viata monahiceasca si, cu iubire, a se lipi de lumea aceasta, petrecand cu fetele cele din lume si fata ei a inceput a se rumeni de mancare si de bautura. Insa Tarsila si Emiliana, in fiecare zi, se ingrijeau sa o intoarca pe ea la Dumnezeu, dar n-au putut, incat, mai pe urma, Gordiana s-a si maritat.

Iar intr-o noapte Tarsila, matusa mea, rugandu-se lui Dumnezeu cu dese rugaciuni si lacrimi, i s-a aratat ei unchiul meu Felix, episcopul Bisericii din Roma, zicandu-i: "Vino, ca intr-acest locas al luminii te voi primi pe tine!" Atunci, boala frigurilor a apucat-o pe ea si i se apropia moartea. Iar cand surorile toate sedeau de fata, imprejurul patului ei, fiind si maica mea acolo, Tarsilia degraba uitandu-se in sus, a vazut pe Iisus, venind, si a inceput a striga la cele ce stateau de fata: "Iata, ca Iisus vine". Pe care vazandu-L, sfantul ei suflet s-a despartit de trup, si s-a umplut casa aceea de buna mireasma. Iar cand au spalat-o, au vazut ca pe mainile si pe genunchii ei, din pricina metaniilor, i se scorojise carnea si era ca pielea de camila. Si s-a aratat dupa aceea, surorii sale Emiliana, zicandu-i: "Vino ca fara de tine am praznuit Nasterea Domnului, iar Sfanta dumnezeiasca Aratare (Boboteaza), iata, cu tine impreuna o voi face". Deci, i-a zis Emiliana: "Dar cui voi lasa pe sora noastra Gordiana?" Si i-a raspuns ei Tarsila: "Gordiana, iata, cu mirenii este numarata". Deci, mai inainte de ziua Botezului Domnului, s-a mutat la vesnica viata.

Iata, ca ati auzit viata tuturora, cum toate trei surorile, mai inainte, cu fierbinteala inimii catre Dumnezeu au vietuit, dar, apoi, nu au petrecut in aceeasi nevointa. Si s-a implinit cu dansele cuvantul Domnului: "Multi sunt chemati, dar putini alesi". Pentru ca cele doua au mostenit viata vesnica, iar cea de a treia, mai rau decat mirenii pacatosi, in munca s-a sfarsit. Si am grait povestirea aceasta ca sa ne infricosam de legamantul facut in fata lui Dumnezeu si de dragostea Lui sa ne lipim cu toata inima, prin viata smerita, si ca niste fii ai lui Dumnezeu sa fim, ca mila lui Dumnezeu peste noi sa ne odihneasca; Caruia este slava in veci. Amin.