Subscribe:

marți, 23 februarie 2010

Tipatul mut - poezie


Când Domnul hotărî să te-mplinească,
Şi firea-ţi de femeie să rodească,
În pântecele tău mi-ai făcut loc,
Să mă fereşti de orice ne-noroc.

Am respirat şi m-am hrănit prin tine,
Şi glasu-ţi auzeam vorbind de mine,
Visam să te cunosc, fără să ştiu,
Că-n pântece îmi faci mormântul viu.

Deodată am simţit cuţitul rece,
Şi groaznica durere săgetând,
Şi am ţipat cu ţipătul meu mut,
Dar tu măicuţă, nu m-ai auzit.

Mă-ntreb: unde erai măicuţa mea,
Când moartea crudă trupu-mi sfârteca?
Mă chinuiam să scap şi nu puteam,
Cu glasu-mi mut, la Domnul mă rugam.

0 comenteaza: