Subscribe:

duminică, 12 iulie 2009

Viata Sfântului si marelui Profet Ilie


Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.

Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.

Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pâna când veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : " Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la râul Cison. El il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze, apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.

Când regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul lui Iuda. Epuizat de cât mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l discipolul sau (cf. 14 iunie)

Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel , cerând - la sfatul lui Isabel - ca acesta sa fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in care câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar prostituatele se vor lafai in sângele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub domnia fiului sau.

Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel fu omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.

Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".

Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).
Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

Mai multe icoane cu sfantul maritul prooroc Ilie Tezviteanul.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Ilie I (întâiul), Patriarh de Ierusalim.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Flavian al II-lea, Patriarh de Antiohia.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Ilie Chavchavadze (cel Drept), in Georgia.

Ilie GeorgiaSfântul Ilie, numit şi "Regele neîncoronat al Georgiei," sau "Părintele poporului" şi "cel Drept," aparţine nobilei familii Chavchavadze. Născut la 27 octombrie 1837 în satul Qvareli din Kakheti, a învăţat la început acasă, cu mama sa să scrie şi să citească, pe lângă rugăciunea şi legea lui Dumnezeu. La vârsta de opt ani a fost trimis să studieze cu Arhidiaconul Nikoloz Sepashvili din Qvareli, iar anii petrecuţi cu acesta aveau să lase urme de neşters în viaţa acestui sfânt.

Ilie şi-a continuat educaţia la un internat din Tbilisi, iar mai târziu la gimnaziul curţii, care a fost, de fapt, liceul. Părinţii săi au murit devreme, aşa încât fraţii rămaşi orfani au trecut în grija mătuşii lor, Macrina.

În 1857 Ilie s-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universităţii St. Petersburg, unde şi-a dat toată silinţa să se desăvârşească ca individ, studiind şi citind foarte mult. Era fascinat de istoria georgiană şi îşi petrecea majoritatea timpului în bibliotecă, studiind arhivele şi căutînd texte georgiene vechi. Chiar dacă rezultatele sale ca student erau remarcabile, Ilie nu era interesat să încununeze studiile sale cu o diplomă în drept, de aceea în anul IV a părăsit facultatea şi s-a întors în Georgia.

Ilie avea convingerea că o naţie care-şi uită istoria este ca un cerşetor "care nu ştie de unde vine şi încotro se-ndreaptă." De aceea a căutat să inspire concetăţenilor săi respectul pentru gloriile trecute ale naţiunii şi credinţa strămoşilor lor faţă de legea creştină şi faţă de poporul georgian.

Obiectivele principale ale vieţii sale au fost restaurarea independenţei naţionale şi autonomia Bisericii Georgiene, pentru care Sf. Ilie a luptat cu toată convingerea de-a lungul întregii sale vieţi. Astfel, a început o muncă laborioasă de istoric, cercetînd intens documente vechi şi demascînd pe cei care falsificaseră istoria şi denigraseră poporul georgian.

Acest mare filozof, scriitor şi istoric repeta adesea ideea că "o naţiune care şi-a pierdut limba nu mai poate exista ca naţiune," dovedind astfel pasiunea sa pentru limba georgiană şi explicînd eforturile sale ca această limbă să rămână limba principală de studiu în şcoli.

Zelul său patriotic nu a lăsat indiferenţi pe cei din jurul său, fondîndu-se astfel Societatea pentru propagarea alfabetizării poporului georgian. Ilie a înfiinţat un depozit al manuscriselor şi antichităţilor georgiene, iniţiind şi o mişcare de documentare a tradiţiilor populare orale. De asemenea, a fost şi unul din fondatorii Băncii Agrare Georgiene.

Ilie cel Drept era deseori auzit spunînd acestea: "Noi, georgienii, am moştenit trei daruri sfinte de la strămoşii noştri: pământul, limba şi credinţa. Dacă nu le vom proteja, cum ne vom mai putea numi oameni?"

Însă faptele patriotice şi duhovniceşti ale lui Ilie deranjau pe cei care aderaseră la noua ideologie ateistă, astfel încât aceştia complotau să-l piardă. În 30 august 1907, Ilia Chavchavadze şi soţia sa Olga (Guramishvili), erau în drum spre Saguramo când trăsura în care erau s-a oprit brusc dincolo de Mtskheta, aproape de pădurea Tsitsamuri. Acolo au fost atacaţi de o bandă de militanţi social-democraţi care l-au împuşcat pe Ilie.

Curtea Militară din Caucaz i-a condamnat pe ucigaşii lui Ilie Chavchavadze la moarte prin spânzurare dar Olga, văduva lui, l-a rugat pe guvernatorul general să-i graţieze pe criminali, deoarece aceasta ar fi fost şi dorinţa lui Ilie, care ar fi motivat că acei oameni erau şi ei "fraţi sărmani aflaţi în rătăcire".

Într-adevăr, Ilie şi-a iertat răufăcătorii cu mult timp înainte, după cum putem citi în poemul profetic "Rugăciune": Tatăl nostru Carele eşti în ceruri ! Cu blândeţe îngenunchiez acum în faţa Ta şi nu cer nici bogăţie şi nici slavă; nici rugăciunea mea nu o voi face goală cerînd cele lumeşti. Aş vrea doar ca sufletul meu să se odihnească în rai, inima să mi se umple de strălucirea iubirii pentru Tine, să pot cere iertare pentru duşmanii mei, chiar dacă aceştia îmi străpung inima: Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!

În 1987 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene a decis că Ilie Chavchavadze merită să fie în rând cu sfinţii şi a fost canonizat ca Sf. Ilie "cel Drept."

CUM ŞI DE CE SĂ CITIM SCRIPTURA


Arhimandritul Iustin (Popovici) din Chelije

Biblia este, într-un anume înţeles, o biografie în lumea aceasta a lui Dumnezeu. Într-însa Cel Neînfăţişat s-a înfăţişat, într-un fel, pe Sine.

Sfintele Scripturi ale Noului Legământ sunt o biografie a Dumnezeului întrupat, în lumea aceasta. Între ele se istoriseşte cum Dumnezeu, pentru a se descoperi pe Sine oamenilor, a trimis pe Dumnezeu Cuvântul, care a luat trup şi s-a făcut om – şi ca om le-a spus oamenilor tot ce este Dumnezeu, tot ceea ce voieşte Dumnezeu de la lumea aceasta şi de la oamenii dintr-însa.

Dumnezeu Cuvântul a descoperit planul lui Dumnezeu pentru lume şi dragostea lui Dumnezeu pentru lume. Dumnezeu Cuvântul a grăit oamenilor despre Dumnezeu cu ajutorul cuvintelor, pe cât pot cuvintele omeneşti să cuprindă Dumnezeul cel necuprins.

Tot ceea ce este de trebuinţă acestei lumi şi oamenilor dintr-însa, s-a spus de către Domnul în Biblie. Într-însa, El ne-a dat răspunsuri la toate întrebările. Nu există întrebare care să chinuiască sufletul omenesc, şi să nu-şi afle răspunsul, fie direct, fie indirect, în Biblie.

Oamenii nu pot pune mai multe întrebări decât câte răspunsuri sunt în Biblie. Dacă nu reuşeşti să afli în Biblie răspuns la vreuna din întrebările tale, înseamnă fie că ai pus o întrebare fără de înţeles, fie nu ai ştiut cum să citeşti Biblia şi nu ai isprăvit a citi răspunsul într-însa.

În Biblie, Dumnezeu a făcut ştiute:

[1] ce este lumea; de unde provine; de ce fiinţează; încotro se îndreaptă; cum va sfârşi;

[2] ce este omul; de unde vine; încotro se îndreaptă; din ce este făcut; care este rostul său; cum va sfârşi;

[3] ce sunt animalele şi plantele; care este rostul lor; la ce sunt întrebuinţate;

[4] ce este binele; de unde provine; către ce duce; care este rostul său; cum se poate dobândi;

[5] ce este răul; de unde provine; cum a ajuns să existe; de ce există – cum se va sfârşi;

[6] ce sunt drepţii şi ce sunt păcătoşii; cum ajunge un păcătos drept şi cum ajunge un om drept, plin de trufie, un păcătos; cum slujeşte un om pe Dumnezeu şi cum slujeşte pe satana; întreaga cale de la bine la rău, şi de la Dumnezeu la satana;

[7] totul – de la început până la capăt; întreaga cale a omului de la trup la Dumnezeu, de la zămislirea sa în pântece la învierea sa din morţi;

[8] ce este istoria lumii, istoria cerului şi a pământului, istoria omenirii; care sunt căile, rosturile, şi sfârşitul lor.

În Biblie, Dumnezeu a spus absolut tot ce este de trebuinţă a spune oamenilor. Biografia fiecărui om – a fiecăruia, fără excepţie – se găseşte în Biblie.

Într-însa, fiecare dintre noi se poate afla pe sine înfăţişat şi descris temeinic, în amănunt: toate acele virtuţi şi patimi pe care le ai, pe care le-ai putea avea, pe care nu le-ai putea avea.

Vei afla căile pe care propriul tău suflet şi al fiecăruia dintre noi călătoreşte de la păcat la neprihănire, şi întreaga cale de la om la Dumnezeu şi de la om la satana. Vei afla mijloacele de a te slobozi din păcat.

Pe scurt, vei afla istoria deplină a păcatului şi a păcătoşeniei, şi istoria deplină a virtuţii şi a dreptăţii.

De eşti întristat, vei afla în Biblie mângâiere; de eşti supărat, vei afla bucurie; de eşti mânios – împăcare; de eşti poftitor – înfrânare; de eşti nesăbuit – înţelepciune; de eşti rău – bunătate; de eşti un ucigaş – milă şi îndreptare; de îţi urăşti aproapele – dragoste.

Într-însa îţi vei afla leac pentru toate patimile şi slăbiciunile, şi hrană pentru toate virtuţile şi împlinirile.

De eşti bun, Biblia te va învăţa cum să ajungi mai bun; de eşti milostiv, te va învăţa blândeţea cea îngerească; de eşti inteligent, te va învăţa înţelepciunea.

De apreciezi frumuseţea şi muzicalitate stilului literar, nimic nu este mai frumos sau mai mişcător decât cele ce se găsesc la Iov, Isaia, Solomon, David, Ioan Teologul şi Apostolul Pavel. Aici, muzica – muzica îngerească a adevărului cel veşnic al lui Dumnezeu – este înveşmântată în cuvinte omeneşti.

Cu cât citeşte şi cercetează cineva Biblia, cu atât află pricini de a o cerceta pe cât de des cu putinţă. Potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, [Biblia] este precum o rădăcină înmiresmată, care răspândeşte tot mai multă mireasmă, pe măsura ce este frecată.

La fel de important ca a cunoaşte de ce ar trebui să citim Biblia, este a cunoaşte cum ar trebui să citim Biblia.

Cele mai bune călăuze pentru aceasta sunt sfinţii Părinţi, în frunte cu Sfântul Ioan Gură de Aur, care, am putea spune, a scris o a cincea Evanghelie.

Sfinţii Părinţi recomandă o pregătire temeinică înainte de citirea şi cercetarea Bibliei; dar în ce constă aceasta pregătire?

Întâi de toate, în rugăciune. Roagă-te Domnului să-ţi lumineze cugetul – ca să poţi înţelege cuvintele Bibliei – şi să-ţi umple inima cu harul Său – ca să poţi simţi adevărul şi viaţa acelor cuvinte.

Dă-ţi seama că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care le grăieşte şi le rosteşte către tine, personal. Rugăciunea, laolaltă cu celelalte virtuţi aflate în Evanghelie, este cea mai bună pregătire a cuiva pentru înţelegerea Bibliei.

Cum ar trebui să citim Biblia? Cu rugăciune şi evlavie, căci în fiecare cuvânt de acolo se găseşte câte un strop din adevărul veşnic, şi toate cuvintele împreună alcătuiesc marea cea nemărginită a Adevărului celui Veşnic.

Biblia nu este o carte, ci viaţă; deoarece cuvintele sale „duh sunt, şi viaţă sunt” (Ioan 6:63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi înţelese dacă le cercetăm în duhul Duhului lor, şi cu viaţa vieţii lor.

Este o carte care trebuie citită cu viaţă - punându-o în practică. Ar trebui mai întâi trăită, şi apoi înţeleasă.

Aici se potrivesc cuvintele Mântuitorului: „De va voi cineva să facă voia lui, va cunoaşte pentru învăţătura aceasta, că de la Dumnezeu este” (Ioan 7:17). Fă-o, ca să o poţi înţelege. Aceasta este regula fundamentală a exegezei ortodoxe.

La început, de obicei cineva citeşte Biblia repede, iar apoi tot mai încet, până ce va ajunge să citească cuvânt cu cuvânt, şi nici măcar, întrucât în fiecare cuvânt descoperă un adevăr nepieritor şi o taină negrăită.

În fiecare zi să citeşti cel puţin un capitol din Vechiul şi din Noul Legământ; dar, în acelaşi timp, să aşterni întru lucrare şi câte o virtute. Lucreaz-o până când devine o obişnuinţă.

Să spunem, de pildă, că cea dintâi virtute este iertarea vorbirii de rău. Aceasta să fie îndatorirea ta de zi cu zi. Şi, pe lângă ea, roagă-te Domnului: „O, milostive Doamne, învredniceşte-mă să am dragoste pentru cei ce mă vorbesc de rău!”

Iar când ai făcut din această virtute o obişnuinţă, fiecare din celelalte virtuţi ce-i urmează îţi vor fi mai uşoare, şi tot aşa, până la cea din urmă.

Lucrul de căpătâi este să citeşti Biblia pe cât de mult cu putinţă. Când mintea nu înţelege, va simţi inima; şi dacă nici mintea nu înţelege, nici inima nu simte, citeşte din nou, căci prin citire semeni în suflet cuvintele lui Dumnezeu.

Şi acolo nu vor pieri, ci treptat şi pe nesimţite vor trece în firea sufletului tău; şi se ţi va petrece ceea ce a grăit Mântuitorul despre omul care „aruncă sămânţa în pământ, şi doarme, şi se scoală noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, când nu ştie el” (Marcu 4:26-27).

Lucrul de căpătâi este: seamănă, şi Dumnezeu este cel ce pricinuieşte şi îngăduie ca ceea ce s-a semănat, să crească (1 Cor. 3:6). Dar nu zori izbânda, ca nu cumva să ajungi ca omul care seamănă astăzi, şi mâine vrea deja să culeagă.

Prin citirea Bibliei, adaugi dospeală la aluatul sufletului şi trupului, care creşte treptat şi umple sufletul până ce l-a pătruns pe de-a-ntregul şi îl face să se înalţe cu adevărul şi dreptatea Evangheliei.

În fiecare caz, poate fi aplicată fiecăruia dintre noi pilda Mântuitorului despre semănător şi sămânţă. Sămânţa Adevărului Dumnezeiesc ne este dată în Biblie.

Citindu-o, aruncăm acele seminţe în suflet. Multe cad în pământul pietros şi colţuros ale sufletului nostru, dar câteva cad şi în pământul cel rodnic al inimii noastre – şi rodesc.

Şi când zăreşti roada şi o guşti, dulceaţa şi bucuria te vor îndemna să cureţi şi să ari părţile stâncoase şi colţuroase ale sufletului şi să le semeni cu sămânţa cuvântului lui Dumnezeu.

Ştii când un om este înţelept, pentru Hristos Domnul? – Atunci când ascultă cuvintele Sale şi le poartă mai departe. Începutul înţelepciunii este ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu (Matei 7:24-25).

Fiecare cuvânt al Mântuitorului are puterea şi tăria de a tămădui atât suferinţele trupeşti, cât şi cele duhovniceşti. „Ci numai zi cu cuvântul, şi se va tămădui sluga mea” (Matei 8:8). Mântuitorul a zis cuvântul – şi sluga sutaşului s-a tămăduit.

Precum a făcut odată, chiar şi acum Domnul zice neîncetat cuvintele Sale către tine, către mine, şi către noi toţi. Dar trebuie să ne luăm răgaz, şi să ne afundăm într-însele şi să le primim – cu credinţa sutaşului.

Şi o minune ni se va petrece, şi sufletele noastre se vor tămădui precum s-a tămăduit sluga sutaşului. Căci se spune în Evanghelie că au adus la Dânsul pe mulţi îndrăciţi, iar El izgonea duhurile cu un cuvânt, şi tămăduia pe toţi cei bolnavi (Matei 8:16).

Încă mai face şi astăzi acestea, căci Domnul Iisus este „ieri şi astăzi acelaşi, şi în veci” (Evr. 13:8)

Cei ce nu ascultă la cuvintele lui Dumnezeu vor fi judecaţi la Înfricoşata Judecată, şi va fi mai rău pentru ei în Ziua Judecăţii, decât a fost pentru Sodoma şi Gomora (Matei 10:14-15).

Ia aminte – la Înfricoşata Judecată ţi se va cere să dai seamă despre ce ai făcut cu cuvintele lui Dumnezeu, fie de le-ai ascultat şi le-ai ţinut, fie de te-ai bucurat întru ele sau te-ai ruşinat de ele.

De te-ai ruşinat de ele, şi Domnul se va ruşina de tine când va veni întru slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri (Marcu 8:38).

Puţine din cuvintele oamenilor nu sunt deşarte şi zadarnice. Puţine sunt, deci, cuvintele de care să nu ne grijim la judecată (Matei 12:36).

Pentru a ne păzi de aceasta, trebuie să cercetăm şi să învăţăm cuvintele lui Dumnezeu din Biblie şi să ni le însuşim; căci Domnul le-a dat oamenilor ca ei să le poată primi, şi prin mijlocul lor să primească şi însuşi Adevărul lui Dumnezeu. În fiecare cuvânt al Mântuitorului există mai multă veşnicie şi neclătire decât în toate cele ale cerului şi ale pământului, în întreaga lor istorie.

Prin urmare, El a grăit: „Cerul şi pământul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece” (Matei 24:35). Aceasta înseamnă că Dumnezeu şi toate cele ale lui Dumnezeu sunt întru cuvintele Mântuitorului. Aşa că ele nu pot trece.

Dacă un om le primeşte, este mai neclintit decât cerul şi pământul, căci într-însele se află o putere care îl face pe om fără de moarte şi veşnic.

Învăţarea şi plinirea cuvintelor lui Dumnezeu îl înrudeşte pe om cu Domnul Iisus. El Însuşi a descoperit aceasta, atunci când a grăit: „Maica mea, şi fraţii mei sunt aceştia, care aud cuvântul lui Dumnezeu, şi-l fac pre dânsul” (Luca 8:21).

Acestea înseamnă că dacă auzi şi citeşti cuvântul lui Dumnezeu, eşti frate vitreg al lui Hristos. Daca îl îndeplineşti, eşti frate deplin al lui Hristos. Aceasta este o bucurie şi o cinstire mai mare decât cea a îngerilor.

Când înveţi din Biblie, se revarsă în suflet o anume fericire, de neasemuit cu nimic pământesc. Mântuitorul a grăit despre ea, atunci când a zis: „Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, şi-l păzesc pre el” (Luca 11:28).

Mare este taina cuvântului – într-atât de mare, încât cea de-a două Persoană a Sfintei Treimi, Hristos Domnul, este numit în Biblie „Cuvântul” sau „Logosul”.

Dumnezeu este Cuvântul (Ioan 1:1). Toate acele cuvinte ce vin de la Cuvântul cel veşnic şi desăvârşit, curg de la Dumnezeu, Dumnezeiescul Adevăr, Veşnicia şi Dreptatea. Dacă le asculţi pe ele, îl asculţi pe Dumnezeu. Dacă le citeşti, cuvintele directe ale lui Dumnezeu citeşti.

Dumnezeu Cuvântul s-a făcut trup, s-a făcut om (Ioan 1:14), iar omul mut, gângav a început să rostească cuvintele adevărului şi dreptăţii veşnice a lui Dumnezeu.

În cuvintele Mântuitorului există un anume licoare a nemuririi, care curge strop cu strop în sufletul omului ce citeşte cuvintele Sale şi îi aduce sufletul dintru moarte la viaţă, dintru clătir întru neclătire.

Mântuitorul a arătat aceasta, atunci când a zis: „Amin Amin grăiesc vouă: Că cela ce ascultă cuvintele mele, şi crede celui ce m-a trimis pre mine, are viaţă veşnică... ci s-a mutat din moarte în viaţă” (Ioan 5:24).

Astfel, Mântuitorul face afirmaţia crucială: „Amin Amin grăiesc vouă: De va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac” (Ioan 8:51).

Fiecare cuvânt al lui Hristos este plin de Dumnezeu. Aşa că, atunci când intră în sufletul unui om, îl curăţă de toată întinăciunea. Din fiecare cuvânt al Sau vine o putere care ne curăţă de păcat.

Astfel, la Cina cea de Taină, Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi, ce obişnuiau să asculte neîncetat cuvântul Său: „Acum voi curaţi sunteţi, pentru cuvântul care am grăit vouă” (Ioan 15:3).

Hristos Domnul şi Apostolii Săi numesc toate cele scrise în Biblie cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Domnului (Ioan 17:14; Fapte 6:2, 13:46, 16:32, 19:20; II Cor. 2:17; Col. 1:15, II Tes. 3:1), şi dacă nu îl citeşti şi îl primeşti astfel, vei rămâne deşart şi zadarnic, întru vorbele cele mute, gângăvite ale oamenilor.

Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este plin de Adevărul lui Dumnezeu, care sfinţeşte sufletul pentru întreaga veşnicie, odată ce intră într-însul.

Astfel se întoarce Mântuitorul către cerescul Său Părinte, în rugăciune: „Părinte! Sfinţeşte pre ei întru Adevărul tău, Cuvântul tău adevăr este” (Ioan 17:17).

Dacă nu primeşti cuvântul lui Hristos ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, ca fiind cuvântul Adevărului, atunci minciuna şi tatăl minciunii din lăuntrul tău se răzvrătesc împotriva sa.

În fiecare cuvânt al Mântuitorului există multe mai presus de fire şi pline de har, şi acestea sunt cele ce revarsă har asupra sufletului omului, atunci când îl vizitează cuvântul lui Hristos.

Prin urmare, Sfinţii Apostoli numesc întreaga alcătuire a lăcaşului mântuirii „cuvântul harului lui Dumnezeu” (Fapte 20:32).

Ca o putere vie şi plină de har, cuvântul lui Dumnezeu are un efect făcător de minuni şi dătător de viaţă asupra omului, atâta vreme cât îl ascultă cu credinţă şi îl primeşte cu credinţă (1 Tes. 2:13).

Totul este pângărit de păcat, însă totul se curăţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune – totul – toată zidirea, de la om până la un vierme (1 Tim. 4:5).

Prin Adevărul care îl poartă într-însul şi prin Puterea pe care o are într-însul, cuvântul lui Dumnezeu este „mai ascuţit decât toată sabia ascuţită de amândouă părţile, şi străbate până la despărţitura sufletului, şi a duhului, şi a mădularelor, şi a măduvei, şi judecător cugetelor şi gândurilor inimii” (Evrei 4:12). Nimic nu rămâne ascuns în faţa sa ori pentru el.

Deoarece fiecare cuvânt al lui Dumnezeu cuprinde Cuvântul lui Dumnezeu cel veşnic – Logosul – are puterea să nască şi să înnoiască oamenii. Şi când un om se naşte din Cuvânt, se naşte din Adevăr.

Din această pricină Sfântul Iacov Apostolul scrie către creştini că Dumnezeu Tatăl i-a născut „cu cuvântul adevărului” (1:18); şi Sfântul Petru le spune că au fost „născuţi a doua oară... prin cuvântul lui Dumnezeu celui viu, şi care petrece în veac” (1 Petru 1:23).

Toate cuvintele lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a grăit către oameni, vin de la Cuvântul cel Veşnic – Logosul, care este Cuvântul vieţii şi dăruieşte Viaţă veşnică.

Cel ce vieţuieşte pentru Cuvânt, se poartă pe sine de la moarte la viaţă. Cel ce se umple pe sine cu viaţă veşnică, se face biruitor al morţii şi „părtaş Dumnezeieştii firi” (2 Petru 1:4), şi fericirea sa nu va avea sfârşit.

Rostul de căpătâi şi cel mai însemnat al tuturor acestora este credinţa şi simţirea iubirii pentru Hristos Domnul, căci taina fiecărui cuvânt al lui Dumnezeu se dezvăluie sub căldura acelei simţiri, aşa cum petalele unei flori înmiresmate se deschid sub căldura razelor soarelui. Amin.

Acatistul Sfantului Prooroc Ilie


Rugaciunile incepatoare


In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.



Condacele si Icoasele

Condacul 1

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru intoarcerea lui Israel de la inchinarea lui Baal, aspru mustrator al imparatilor nelegiuiti stralucind cu vapaia ravnei pentru Dumnezeu atottiitorul, cu sfintenia vietii si a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri si vei veni inaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, lauda iti aducem tie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare indrazneala catre Domnul, slobozeste-ne pe noi din toate nevoile si necazurile cu rugaciunile tale, pe noi cei ce-ti cantam: Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Icosul 1

Inger vietuitor in trup te-ai aratat, proorocule, prin ravna cea pentru Dumnezeu si prin viata ta curata; caci inca prunc fiind, parintele tau, Sovah, vazut-a ingeri luminati cu tine vorbind, cu foc infasurandu-te si cu vapaie hranindu-te, aratand astfel ca ravna ta e fierbinte pentru Dumnezeu si ca puterea graiurilor si a vietii tale e ca o lumina neprihanita; pentru aceea, cu uimire graim tie unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mantuirea fiilor lui Israel;
Bucura-te, cel ce inca din pantecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevarului si al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce asupra caruia s-a descoperit preaslavita aratare, ce a minunat pe parintele tau;
Bucura-te, cel ce din tinerete ai iubit curatia feciorelnica si tacerea;
Bucura-te, cel ce ai urat desertaciunile lumii si toate bucuriile ei, iar sufletul tau in intregime l-ai inchinat lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce cu lumina intelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat si cu invatatura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adapat;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 2

Vazand nelegiuire si razvratire in Israel, preamarite profetule, te-ai intristat cu duhul si in ravna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru ca fiii lui Israel se inchinau la idolii cei urati si de Dumnezeu cel adevarat se indepartau, Caruia toate ostile ceresti cu cutremur Ii cantau: Aliluia!

Icosul 2

Mintea intunecandu-si cu pornirile cele rele, Ahab, imparatul cel ce facea faradelege, lepadandu-se de adevaratul Dumnezeu, Atottiitorul, si inchinandu-se josnicului Baal, a inmultit inchinarea la idoli si nelegiuirea in imparatia sa. Iar tu, proorocule, ca un mare ravnitor pentru Dumnezeu, cu indrazneala ai infruntat pe imparat, amenintandu-l, prevestind pedeapsa pentru el si pentru imparatia sa, ca trei ani si sase luni nu va cadea ploaie, nici roua si foamete mare va fi peste tot pamantul. Drept aceea, minunandu-ne de ravna ta si de indrazneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire graim tie:

Bucura-te, propovaduitorul neinfricat al adevarului si mare luptator pentru cucernicie;
Bucura-te, cel ce cu ravna ta dojenesti toata nelegiuirea;
Bucura-te, cel ce ai induplecat pe Domnul indelung-rabdatorul sa nu pedepseasca cu desavarsire pe cei pacatosi;
Bucura-te, cel ce cu cuvantul ai incuiat cerul, iar pamantul cel roditor l-ai facut sterp;
Bucura-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut;
Bucura-te, ca Domnul cel Preainalt te-a trimis la Ahab, precum oarecand pe Moise la Faraon;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 3

Cu puterea rugaciunii tale, preaminunate proorocule, in adevar ai incuiat cerul si n-a plouat trei ani si sase luni si a fost mare foamete peste tot pamantul, pana cand, chinuiti de arsita si foamete, cei nelegiuiti s-au intors catre Domnul, pocaindu-se si cu umilinta cantand Lui: Aliluia!

Icosul 3

Avand negraita bunavoire catre tine, proorocule, vrut-a Domnul sa te deosebeasca de fiii cei fara de lege ai lui Israel ca sa nu induri impreuna cu ei foametea si setea si ti-a poruncit sa te duci la raul Cherit, unde corbii te-au hranit, aducandu-ti paine si carne. De aceea, iti aducem laudele acestea :

Bucura-te, cel ce cu postul si cu privegherea ai nimicit toate desertaciunile si cugetarile pamantesti;
Bucura-te, cel ce cu rugaciuni si ganduri curate, mintea ti-ai inaltat-o spre cele de sus;
Bucura-te, marirea patriarhilor si podoaba proorocilor;
Bucura-te, lauda celor feciorelnici si marirea cuviosilor;
Bucura-te, indrumatorul ierarhilor si taria mucenieilor;
Bucura-te, ca ai intors pe calea adevarului pe fiii lui Israel orbiti de nelegiuire si necredinta;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 4

Vifor mare, daramand munti, mergea inainte, cand Domnul S-a apropiat de tine in Horeb, proorocule; inca si cutremur s-a facut, dar nu in cutremur S-a aratat Domnul, iar dupa cutremur foc, si nici in foc s-a aratat Domnul; ci, dupa foc, adiind vant racoritor, in el ti S-a aratat Domnul a Carui apropiere simtind, cu vesmant ti-ai acoperit fata, cantand cu frica si bucurie: Aliluia!

Icosul 4

Auzind nelegiuitul imparat Ahab de porunca ta, ca sa aduni toate semintiile lui Israel pe muntele Carmel, unde sa fie adusi si profetii cei mincinosi ai lui Baal, indata trimitand, i-a adunat pe toti si a venit si el acolo. Iar tu, ravnitor de slava lui Dummezeu, dorind sa rusinezi cu desavarsire pe idolii cei urati si sa preaslavesti pe adevaratul Dumnezeu, ai poruncit sa se pregateasca doua altare pentru jertfa, iar foc sa nu le puna, zicand: Adevaratul Dummezeu va fi acolo, Care la rugaciunea noastra ne va asculta, trimitand foc. Auzind acestea, poporul a grait, zicand: bine a zis Ilie, sa fie asa; iar noi, marindu-te, cantam tie:

Bucura-te, marele sol al Imparatului ceresc si vestitor al sfintelor Sale porunci;
Bucura-te, diamant statornic in ravna si stalp neclintit al bunei cinstiri;
Bucura-te, puternice aparator al adevarului si luptator neinvins impotriva vrajmasilor Domnului;
Bucura-te, dezradacinatorul necinstei ce sadesti evlavia si curatia;
Bucura-te, ravnitor inflacarat al slavei lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca si in ultimele zile ale lumii acesteia vei propovadui pe adevaratul Dummezeu si vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 5

Imparateasa Isabela cea fara de lege, cugetand sa te stinga pe tine cel ce esti stea de Dumnezeu luminata, aprinzandu-se de manie asupra ta pentru nimicirea profetilor ei mincinosi a pus la cale ucidere ta. Totodata i s-a impietrit inima, nevoind sa creada in minunile tale, proorocule, nici sa cunoasca pe Adevaratul Dumnezeu, ca sa-I cante Lui: Aliluia!

Icosul 5

Toti israelitenii vazand ca, la rugaciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorat peste jertfa ta, preamarite proorocule, de s-a aprins si, mistuind-o pe ea, au ars toate: lemnele, pietrele precum si apa, cazut-au cu fetele lor la pamant, strigand: Cu adevarat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel adevarat! Si au crezut oamenii in Dumnezeul ce adevarat, iar pe proorocii cei mincinosi i-au junghiat. Deci slavind pe Atotputernicul Dumnezeu, facatorul de minui, tie, celui ce ai placut lui Dumnezeu, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai dobindit mare indrazneala inaintea Stapanitorului tuturor;
Bucura-te, cel ce prin semne si minuni adevarul dumnezeiesc ai intarit;
Bucura-te, cel ce inselaciunea demonilor ai rusinat, iar credinta adevarata o ai preamarit;
Bucura-te, cel ce pe necredinciosi cu adevarata cunostinta de Dumnezeu i-ai luminat;
Bucura-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;
Bucura-te, ca toata firea cea fiitoare tie s-a supus, iar focul si apa ti-au fost ascultatoare, slujind tie;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 6

Propovaduitor al cunoasterii si cinstirii de Dumnezeu te-ai aratat, proorocule, nu numai intru Israel, ci si intre pagani, caci trimis ai fost de Domnul in Sarepta Sidonului, la o vaduva saraca, hranindu-te pe tine insuti si mai ales pe ea hranind-o in timpul foametei, prin darul facerii de minuni si inmultind faina si uleiul in casa ei, pe tot timpul foametei. Si dupa ce te-ai rugat, sufland de trei ori, ai inviat pe fiul vaduvei, cantand lui Dumnezeu, Celui ce face minuni: Aliluia!

Icosul 6

Stralucind cu mare ravna pentru Dumnezeu Atottiitorul, te-ai intristat foarte, proorocule, pentru ca fiii lui Israel au parasit legamantul, au daramat altarele Lui si au omorat pe profetii Lui. Domnul, insa, pentru mangaierea ta, ti-a vestit ca nu tot Israelul s-a indepartat de la El, ci are inca sapte mii de robi necunoscuti, care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de ravna ta cea pentru Dumnezeu, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, slujitor credincios si prieten apropiat al Domnului;
Bucura-te, chip si lauda binecredinciosilor pastori;
Bucura-te, indrumatorul mantuirii si luminatorul celor ce zac intru intuneric;
Bucura-te, cel ce imbarbatezi pe aparatorii adevarului si-i intaresti in lupte si suferinte pentru dreptate;
Bucura-te, cel ce ardeai ca o flacara serafimica pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca si Domnul in toate te-a ascultat si, la rugaciunea ta, toate ti le-a implinit;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 7

Domnul cel iubitor de oameni voind sa arate milostivirea Sa pacatosilor ce se pocaiesc, dupa trecerea timpului de foamete profetit de tine, proorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie imbelsugata si pasnica pamantului insetat; iar fiii lui Israel invrednicindu-se de aceasta mare milostivire, cu inima umilita si multumitoare au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

O noua faradelege a adaugat faptelor sale celor rele necinstitul imparat Ahab, cand a poruncit sa-l omoare pe nevinovatul Nabot si a rapit via lui. Drept aceea, mustrand pe imparatul calcator de lege, i-ai profetit, sfinte proorocule, ca, in locul unde a fost omorit Nabot, porcii si cainii ii vor linge sangele, iar pe Isabela, femeia lui o vor manca cainii si toata casa lui va fi nimicita. Cunoscand ca aceasta profetie grozava s-a implinit, ne cutremuram graind tie unele ca acestea:

Bucura-te, groaznicule razbunator al asupritilor si asupra celor cu inima impietrita;
Bucura-te, aparator tare al orfanilor si al celor napastuiti;
Bucura-te, cel ce pedepseeti pe calcatorii sfintelor sarbatori ale Bisericii Ortodoxe;
Bucura-te, cel ce ai coborat din domnie pe defaimatorul numelui lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce cu cuvantul nimicesti ca prin traznet gandurile cele rele;
Bucura-te, cel ce cunosteai viitorul ca si prezentul, si cele indepartate ca pe cele apropiate le-ai proorocit;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 8

Purtare de grija minunata si mai presus de fire ti-a aratat Dommul, proorocule, cand a poruncit corbilor nesatiosi si salbatici sa te hraneasca, in timpul foametei langa riul Cherit, unde iti petreceai timpul in rugaciuni si in cugetare de Dumnezeu, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Pe deplin ai fost impodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutasi, care cu mandrie au venit la tine cu ostasi ca sa te duca inaintea nelegiuitului imparat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hranea pe ucenicii profetilor, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, iti aducem aceste cantari de lauda:

Bucura-te, umilitorul si pedepsitorul celor ingamfati si ocrotitorul si aparatorul celor smeriti;
Bucura-te, cel ce esti groaza judecatorilor iubitori de mita si ajutatorul celor ce judeca cu dreptate;
Bucura-te, cel ce esti sprijin celor credinciosi si doboratorul dusmanilor nelegiuiti;
Bucura-te, cel ce esti imbracat cu platosa intelepciunii si cu dreptatea ca de un scut ai fost aparat;
Bucura-te, cel ce cu sabia ravnei de Dumnezeu ai fost inarmat si te-ai ridicat pe aripile infranarii;
Bucura-te, cel ce cu credinta ca de un coif al mantuirii ai fost acoperit si cu cununa dragostei prealuminat te-ai incununat;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 9

Toata firea omeneasca se minuneaza foarte cum tu, preamarite proorocule, ai mers 40 de zile fara sa mananci si sa bei pana la muntele Horeb, unde te-ai invrednicit de stralucita aratare a lui Dumnezeu Atottiitorul si de preadulcea vorbire cu El cantandu-I cu cutremur: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult-graitori nu se pricep indeajuns si nu inteleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, in trup omenesc fiind, asemanator noua in neputinte, ai fost rapit cu trupul la cer prin carul si caii de foc, care ti s-au aratat tie. Deci, minunandu-ne de inaltarea ta la cer, slavim pe Dumnezeu, Cel ce te-a inaltat astfel si cu umilinta te chemam:

Bucura-te, cel ce cu minunata infranare ai omorat in tine pe omul cel vechi;
Bucura-te, cel ce cu focul ravnei dumnezeiesti, ai ars in tine toata cugetarea cea materiala;
Bucura-te, cel ce, ridicandu-te la cer, neamului omenesc veselie ii daruiesti si viata vesnica o intaresti;
Bucura-te, cel ce esti insenmat de la Dumnezeu cu cinstea si marirea cea mai presus de fire si mai mult decit proorocii cei vechi ai fost preamarit;
Bucura-te, cel ce ai fost intampinat cu bucurie de cetele ingeresti in locasurile ceresti;
Bucura-te, ca numele tau in toata lumea se cinsteste si ravna ta pentru Dumnezeu mult se preamareste;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 10

Vrand Preabunul Dumnezeu sa mantuiasca poporul lui Israel de inselaciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale sfinte si te-a umplut cu putere dumnezeiasca de a intoarce pe cei fara de lege, de a indrepta pe cei pacatosi, de a lumina pe cei intunecati si pe toti sa-i inveti a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid de aparare fii noua, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea maniei lui Dumnezeu, Care pe buna dreptate ne pedepseste pe noi pacatosii si netrebnicii cu seceta, foamete, cu vanturi nimicitoare aducatoare de boli, ca, izbavindu-ne din nevoi, sa-ti cantam tie:

Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale incui si descui cerurile si trimiti pe pamant, de la Dumnezeu, belsug sau lipsa;
Bucura-te, indelung-mijlocitorule inaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiti ploi, liniste si roua datatoare de viata pe pamantul amortit;
Bucura-te, cel ce potolesti valurile napraznice ale marilor si furtunilor groaznice si cu voia lui Dumnezeu stapanesti tunetele si fulgerele;
Bucura-te, cel ce opresti vanturile nimicitoare si feresti oamenii si necuvantatoarele de plagile cele de moarte;
Bucura-te, hranitorui orfanilor si al vaduvelor si aparatorul celor milostivi;
Bucura-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credintei adevarate si alungi duhurile necurate de la credinciosii Domnului;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 11

Cantare de umilinta iti aducem tie, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, cand a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai sa treaca asupra lui si inaltandu-te spre cer, i-ai slobozit vesmantul tau, pe care luandu-l a despartit apa, precum si tu odata ai despartit apele Iordanului, mostenind darul lui Dumnezeu ce lucra in tine, asa, acum, acopera-ne si pe noi cu vesmantul milei tale si ne izbaveste de toate nevoile si necazurile, ca sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Aratatu-te-ai ca un luceafar luminos intru Israel, prea laudate proorocule, stralucind asemenea ingerilor cu viata si intelepciunea ta si cu darul facerii de minuni si ai luminat pe oameni cu propovaduirea adevarului dumnezeiesc, alungand intunericul slujirii idolilor; drept aceea, laudandu-te te marim cantand:

Bucura-te, stea stralucitoare, ce cu stralucirea ta luminezi toata lumea;
Bucura-te, faclie pururea arzatoare, care, arzand, luminezi celor ce stau in intuneric;
Bucura-te, cel ce cu mintea si cu duhul intelepciunii ai fost luminat si cu duhul intelegerii si intaririi ai fost imputernicit;
Bucura-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunostintei si al smereniei si adapat ai fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce te-ai impodobit cu virtutile cele inalte si cu minunile cele mai presus de intelegere;
Bucura-te, cel ce ai implinit pe pamant judecatile Domnului si ai uns pe imparati si prooroci;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 12

Mare har ai aflat inaintea lui Dumnezeu, prealaudate proorocule Ilie, caci in viata ta pamanteasca ai proorocit si ai savarsit mari minuni, iar mai pe urma, rapit cu trupul la cer si dupa suirea cea mai presus de fire, te-ai infatisat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la fata si ai vorbit cu El; si pana astazi nu incetezi a savarsi minuni si a izvori bogatia milelor si a tamaduirilor, celor ce cu osardie te cinstesc, cantand lui Dumnezeu cu credinta: Aliluia!

Icosul 12

Cantand ravna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu si viata ta cea ingereasca, precum si minunile tale cele mari si bunavointa lui Dumnezeu aratata pentru tine, lauda aducem tie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputand infatisa dupa cuviinta, cinstea si marirea ta, cu umilinta cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, chivot al dumnezeiestii mariri si locas preasfintit al Sfintei Treimi;
Bucura-te, sfesnic prea luminat al Bisericii neinserate si mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucura-te, povatuitorul pustnicilor cuviosi iar celor feciorelnici indrumator si ajutator;
Bucura-te, cel ce indemni pe cei pacatosi la pocainta si mijlocesti viata vesnica pentru mantuirea intregului neam crestinesc;
Bucura-te, cel ce te-ai indulcit de lumina sfintilor si a negraitei slave si pururea preaslavesti pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca la sfarsitul vremurilor vei arata semne mari si vei savarsi minuni pentru intarirea oamenilor in credinta cea adevarata spre a infrunta pe vrajmasul antihrist;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul 13

O, preaminunate si preainaltate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare ravnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiti pe pamant ploile si seceta, belsugul si lipsa, asculta aceasta putina rugaciune, pe care cu evlavie o aducem, si prin mijlocirea ta cea fierbinte catre Domnul Dumnezeu, apara-ne de seceta, de foamete si de bolile cele aducatoare de moarte si daruieste noua buna intocmire a vazduhului si toata imbelsugarea pamantului intarindu-ne in dreapta credinta si viata curata, ca, izbavindu-ne de chinurile cele vesnice, sa ne invrednicim de fericirea raiului cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Inger vietuitor in trup te-ai aratat, proorocule, prin ravna cea pentru Dumnezeu si prin viata ta curata; caci inca prunc fiind, parintele tau, Sovah, vazut-a ingeri luminati cu tine vorbind, cu foc infasurandu-te si cu vapaie hranindu-te, aratand astfel ca ravna ta e fierbinte pentru Dumnezeu si ca puterea graiurilor si a vietii tale e ca o lumina neprihanita; pentru aceea, cu uimire graim tie unele ca acestea :

Bucura-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mantuirea fiilor lui Israel;
Bucura-te, cel ce inca din pantecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevarului si al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce asupra caruia s-a descoperit preaslavita aratare, ce a minunat pe parintele tau;
Bucura-te, cel ce din tinerete ai iubit curatia feciorelnica si tacerea;
Bucura-te, cel ce ai urat desertaciunile lumii si toate bucuriile ei, iar sufletul tau in intregime l-ai inchinat lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce cu lumina intelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat si cu invatatura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adapat;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

si Condacul intai

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru intoarcerea lui Israel de la inchinarea lui Baal, aspru mustrator al imparatilor nelegiuiti stralucind cu vapaia ravnei pentru Dumnezeu atottiitorul, cu sfintenia vietii si a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri si vei veni inaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, lauda iti aducem tie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare indrazneala catre Domnul, slobozeste-ne pe noi din toate nevoile si necazurile cu rugaciunile tale, pe noi cei ce-ti cantam: Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Apoi se citesc aceste rugaciuni:

RUGACIUNE CATRE SFANTUL SI SLAVITUL AL LUI DUMNEZEU PROOROC ILIE

Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pamant cu viata ta ingereasca, cu ravna ta fierbinte catre Dumnezeu Atottiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunavointa fata de tine, fiind ridicat la cer cu trupul intr-un car de foc; invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, in timpul schimbarii Lui la fata, acum salasluind in locasurile raiului si stand in fata tronului Imparatului ceresc, auzi-ne pe noi pacatosii si nevrednicii, care in ceasul acesta stam in fata sfintei tale icoane, si cu umilinta alergam catre mijlocirea ta. Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, sa ne dea noua duhul pocaintei, al izbavirii de pacate si cu atotputernica Sa bunavointa sa ne ajute sa ne departam din calea pacatului, indrumandu-ne spre tot lucrul bun; ca sa ne intareasca in lupta impotriva poftelor si a patimilor noastre, sadind in inimile noastre duhul smereniei, al blandetii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunatatii, al rabdarii, al intelepciunii, al ravnei pentru cuvantul lui Dumnezeu si al izbavirii aproapelui. Nimiceste prin rugaciunile tale, proorocule, naravurile cele rele ale lumii, ce intineaza neamul crestinesc prin necinstirea credintei dreptslavitoare, fata de randuielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea parintilor si a stapanitorilor ce ne stapanesc, aruncand astfel lumea in bezna necinstei, a desfraului si a pierzaniei.

Departeaza de la noi, preamarite proorocule, prin mijlocirea ta catre Domnul, dreapta manie a lui Dumnezeu; apara orasele, satele si tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de neintelegeri intre frati, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi. Prin rugaciunile tale, preamarite, intareste poporul nostru binecredincios si ajuta-l in toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; judecatorilor daruieste-le nepartinire si lepadare de pofta castigurilor, dreptate si mila fata de cei obijduiti; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, mila si dreapta judecata, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fata de carmuitori, cum si indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor; ca astfel, in pace si cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNE CATRE SFANTUL PROOROC ILIE LA VREME DE SECETA

Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, caci pentru ravna ta intru marirea Domnului Atottiitorului, neputind rabda sa vezi inchinarea la idoli si nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai infruntat pe regele Ahab, calcatorul de lege si pentru pedepsirea acestora prin rugaciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pamantul lui Israel, spre a-l indeparta de idolii netrebnici, pentru ca sa se lase de faradelegi si de nedreptati, sa se intoarca spre unul adevaratul Dumnezeu si spre implinirea sfintelor Sale porunci. In timp de foamete, preaminunate, ai hranit pe vaduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugaciune l-ai inviat. Dupa trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit invechit in pacatosenie si lepadare de Dumnezeu si prin rugaciune foc din cer ai dobandit peste jertfa ta, cu aceasta minune intorcand pe Israel catre Domnul. Pe proorocii cei mincinosi ai lui Baal i-ai rusinat, iar dupa aceea, prin rugaciune, cerul iarasi l-ai deschis si ploaie multa pe pamant ai dobandit, iar pe credinciosii din Israel i-ai umplut de bucurie. Catre tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinta alergam, noi pacatosii si smeriotii, chinuiti de arsita si seceta : Marturisim ca nu suntem vrednici de mila si de harul lui Dumnezeu; mai curand suntem vrednici pe dreptate de amenintarea aspra a maniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri si jale. Caci n-am umblat in frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci in poftele desfranarii inimilor noastre, si tot felul de greseli fara de numar am savarsit. Faradelegile noastre ne-au intunecat mintea si nu suntem vrednici a ne arata in fata Domnului si a privi la cer. Marturisim ca si noi ca si vechiul Israel, ne-am indepartat de Domnul Dumnezeul nostru prin faradelegile noastre, si de nu ne inchinam lui Baal si altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor si prin poftele noastre slujim idolului; prin patima imbuibarii si a poftelor slujim idolului lacomiei si al trufiei, idolului mandriei si al ingamfarii si mergem pe urmele impotrivirii fata de Dumnezeu prin naravuri rele si slujim duhului pierzator al veacului. Marturisim, ca pentru aceea s-a inchis cerul ai s-a facut ca arama, fiindca s-au inchis inimile noastre in fata milei si iubirii adevarate fata de aproapele nostru. Pentru aceea pamantul s-a uscat si s-a facut neroditor, fiindca nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne da ploaie si roua, fiindca nu avem lacrimi de umilinta si roua datatoare de viala a eugetului catre Dumnezeu. De aceca s-au vestejit toate bucatele si toata iarba campului fiindca s-a uscat in noi tot gandul cel bun. De aceea s-a intunecat vazduhul pentru ca mintea noastra s-a intunecat de ganduri rele, iar inima noastra s-a intinat de poftele faradelegii. Marturisim ca si tie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Caci tu, om fiind, asemanandu-te noua prin patimi, cu viata ta asemenea ingerilor te-ai facut si ca unul fara trup ai fost inaltat la cer; iar noi prin faptele si gandurile noastre rusinoase, sufletul nostru deopotriva trupului l-am facut. Tu prin post si priveghere i-ai minunat pe ingeri si pe oameni, iar noi ne-am facut robi necumptarii si poftelor. Tu ravneai la slava lui Dumnezeu, noi insa, ne departam de slavirea Domnului si Creatorului nostru si ne rusinam a marturisi preamarit numele Lui. Tu ai starpit necinstea si deprinderile rele, iar noi ne robim naravurilor lumii potrivnice Domnului mai vartos decit poruncilor Lui si a randuielilor Bisericii. Si cate pacate si nedreptati n-am savarsit noi pacatosii ! Prin pacatele noastre am istovit indelunga rabdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecator s-a maniat pe noi si in mania Lui ne-a pedepsit. Deci, cu indrazanala mare fata de Dumnezeu si nadajduind in iubirea ta fata de neamul omenesc, cutezam a te ruga, marite proorocule. Milostiv fii fata de noi nemernicii si nevrednicii, roaga pe Atotbunul Dumnezeu sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, ca sa ne piarda pentru faradelegile noastre, ci sa ne trimita pamantului insetat ploaie imbelsugata si curata si sa ne daruiasca roada bogata si bunaintocmirea vazduhului; mijloceste mila Imparatului ceresc, dar nu pentru noi pacatosii si nevrednicii, ci pentru alesii robii Lui care nu si-au plecat genunchii in fata lui Baal al lumii acesteia, pentru blandetea si curatia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvantatoare si pentru pasarile cerului, care indura din pricina faradelegilor noastre si pier de foame, de arsita si de sete. Dobandeste pentru noi prin rugaciunile tale bine-placute lui Dumnezeu : duhul pocaintei si al smereniei, duhul blandetii si al infranarii, al iubirii, al rabdarii, al temerii de Dumnezeu si al bunei cinstiri, ca astfel, intorcandu-ne de la caile necinstei la calea cea dreapta a faptelor bune, sa umblam in lumina poruncilor Domnului si sa ajungem la bunurile fagaduite noua, binecuvantand pe Cel fara de inceput Dumnezeu-Tatal, pe iubitorul de oameni Unul-Nascut Fiul Sau si pe sfintitorul Duh Preasfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.