Subscribe:

marți, 7 aprilie 2009

Duminca Floriilor



• Duminică, credincioşii ortodocşi celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întîmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui şi locuitorii oraşului

• Este primul praznic împărătesc cu dată mobilă, numit şi Duminica Stîlparilor

Floriile, cea mai importan-tă sărbătoare ce vesteşte Paştele, au loc cu o săptămînă înainte de acesta şi celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întîmpinat cu frunze de finic (palmier) de către discipolii lui şi locuitorii oraşului. În timpurile vechi, sărbătoarea cu acest nume era dedicată zeiţei romane a florilor, Flora, creştinii suprapunînd acestei figuri evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim. Este primul praznic împărătesc cu dată mobilă, numit şi Duminica Stîlparilor, popular Florii sau Flurii. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetaţiei.

Prima menţiune documentară
Prima menţiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea şi este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paştilor. La români, importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui, denumit „Dezlegarea la peşte“. Pentru creştini, peştele - ihtios în greacă - este un simbol hristic.
La semnificaţia veche, de reînviere a naturii, s-au adăugat funcţii şi semnificaţii noi, legate de cultul moşilor şi strămoşilor, pomeni, curăţarea mormintelor etc.
Primire triumfală în Ierusalim
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pămîntească în care a acceptat să fie aclamat ca împărat. Primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, Care a intrat în Ierusalim ca împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată de această minune premergătoare. Astfel, toţi cei care se aflau în cetatea Ierusalimului, simţind că însuşi Dumnezeu a venit în lume, îl întîmpină cu ramuri de finic şi de măslin, strigînd: „Osana! Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului!“.
„Iată, împăratul tău vine la tine blînd şi călare pe asină“
În Biblie scrie că în dimineaţa Floriilor, Mîntuitorul împreună cu ucenicii săi se îndreptatu spre Ierusalim. Apropiindu-se de satul Betfage, în apropiere de Muntele Măslinilor, Iisus trimite doi dintre ucenicii săi, zicîndu-le: „Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mînz cu ea. Dezlegaţi-o şi aduceţi-o la mine“ (Matei 21, 1-2). Domnul Hristos dorea să parcurgă distanţa pînă la Ierusalim, de aproximativ 2,5 km, călare pe mînzul asinei „pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată“ (Luca 19, 30) spre a se împlini ceea ce s-a spus prin profetul Zaharia: „Spuneţi fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine la tine blînd şi călare pe asină şi pe mînz, fiul celei de sub jug“ (Matei 21, 5).

Întîmpinat cu ramuri de măslin
În această zi, denumită şi Duminica Stîlpărilor, se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mîini, cu lumînări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întîmpinat Mîntuitorul. Cu acestea, după ce au fost aduse la biserică spre a fi sfinţite, creştinii împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele. În tradiţia populară există credinţa că însăşi Maica Domnului a binecuvîntat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutînd-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui rîu.

Dezlegare la peşte
În Duminica Floriilor cei care ţin post au dezlegare la peşte, adică pot mînca peşte şi pot bea un pahar de vin. Biserica Ortodoxă a rînduit pentru credincioşii creştini anumite posturi. Căci postul, după cum zice Sfîntul Ioan Gură-de-Aur „potoleşte trupul, înfrînează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă“. Sfîntul şi Marele Post, care se mai numeşte şi Postul Patruzecimii, Postul Paştilor, este rînduit pentru curăţirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. El închipuieşte postul cel de patruzeci de zile al Mîntuitorului. În acest post nu se mănîncă ouă, carne, brînză. De asemenea se posteşte de peşte, vin şi untdelemn. În Săptămîna Mare, Săptămîna Patimilor, care urmează după Duminica Floriilor, Biserica recomandă un post mai aspru.

Sărbătoriţi de Florii
• Duminică este şi ziua celor care au privilegiul de a purta un nume de floare. Ce poate fi mai frumos, de exemplu, decît să te numeşti Delia, Lăcrămioara, Margareta, Crăiţa, Florica, Florina, Gherghina, Florentina, Narcisa, Iris, Viorica, Violeta, Camelia, Crina, Crizantema, Romaniţa, Anemona, Trandafira, Micşunica, Garofiţa, Panseluţa? Cei mai mulţ bărbaţi cu nume de flori se numesc Florin, Florentin, Florian, Crin, Mugurel, Trandafir, Narcis, Ghiocel sau Viorel. Lor li se adaugă şi alţii, cu nume de flori mai rar întîlnite sau al căror nume înseamnă o anumită floare, dar într-o altă limbă. Pentru toţi aceştia, sărbătoarea Floriilor este una aparte. Primăvara le oferă prilejul de a se bucura de numele ce le poartă, de faptul că florile au pentru ei un simbol unic.

Sîmbăta lui Lazăr
• Sîmbăta dinaintea Floriilor este cunoscută sub numele de „sîmbăta lui Lazăr“. Data acestei sîmbete este schimbătoare, în funcţie de data Paştelui, deci şi a Floriilor. Ne aducem aminte că, în ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu cîteva zile înainte de Patimile Sale, Mîntuitorul a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr. Cine erau cele două surori? Erau Marta şi Maria, în casa lor Mîntuitorul fiind găzduit de mai multe ori în cei trei ani şi jumătate de activitate publică (Luca 10, 38-42). Fratele lor, Lazăr, murise de cîteva zile, dar ele nu se puteau împăca cu despărţirea de el, aşa că L-au căutat pe Iisus, rugîndu-L să vină în casa lor. Are loc una dintre cele mai mari minuni văzute vreodată de evrei: învierea lui Lazăr. Acesta, deşi mort de patru zile şi depus în mormînt, este readus la viaţă de către Mîntuitor, mulţi evrei devenind fideli ai Lui, spre disperarea cărturarilor şi a fariseilor care pun la cale în zilele următoare prinderea şi uciderea lui Iisus. Episodul acestei învieri din morţi este relatat de către Sfîntul Evanghelist Ioan, în capitolul 11 al Evangheliei sale. În această sîmbătă se face pomenire generală pentru morţi.

0 comenteaza: