Subscribe:

luni, 16 martie 2009

Buna Vestire - Praznic Imparatesc al Ortodoxiei


În primul rând, trebuie să ştim că această sărbătoare este una închinată şi Maicii Domnului, şi Mântuitorului Hristos. Este ziua în care Fecioara Maria din Nazaret – cea mai aleasă dintre toate femeile din istorie, a acceptat în chip smerit să fie „locaş” al zămislirii Fiului lui Dumnezeu care S-a făcut Om pentru noi. Evenimentul îl avem descris în capitolul I al Evangheliei după Luca.

Iată o scurtă sinteză: Îngerul Domnului, Arhanghelul Gavriil, a fost trimis din cer la Fecioara Maria şi, închinându-i-se, i-a zis: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!”. După aceste cuvinte, arhanghelul îi vesteşte că ea a fost aleasă de Domnul şi, cu ajutorul nemijlocit al ei, să se împlinească planul de mântuire al lui Dumnezeu. Îngerul îi explică faptul că zămislirea nu se va face în chip firesc, căci Maria nu cunoscuse bărbat, ci va fi de la Duhul Sfânt. Atunci, Fecioara Maria, supunându-se voii lui Dumnezeu, a zis: „Iară roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. De aici învăţăm 3 lucruri:

1. Buna-Vestire este momentul în care se face început mântuirii noastre, căci odată cu aducerea acestei „veşti bune” (de unde şi denumirea sărbătorii), Fiul lui Dumnezeu, care este din veşnicie împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, vine să se facă om. Exact peste 9 luni, vom prăznui Naşterea Domnului. Totul însă a început de aici, când „Dumnezeu a voit să se facă Om, ca pe om să-l îndumnezeiască” (Sf. Atanasie cel Mare). Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu nu poate fi cuprinsă de mintea omenească, dar ea poate fi contemplată duhovniceşte.

2. Observăm că arhanghelul, venind la Fecioara Maria, i se închină şi o salută cu „Bucură-te!”. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi, nu aşa cum învaţă greşit sectarii, care o hulesc pe Maica Domnului. Biserica învaţă că Născătoarea de Dumnezeu a fost fecioară atât înainte de naştere, cât şi în timpul naşterii şi după naşterea lui Hristos, iar alţi copii nu a mai avut. Şi era absolut normal ca Fiul lui Dumnezeu să se nască în chip mai presus de fire, căci altfel nu se poate realiza mântuirea noastră. Desigur, pentru Dumnezeu, care a făcut din nimic cerul şi pământul, acest lucru era cu putinţă, chiar dacă mintea omenească nu poate cuprinde o taină ca aceasta.

3. La acest Praznic învăţăm smerenia şi supunerea Maicii Domnului. Fără acest lucru nu putem bineplăcea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se poate apropia de noi, pentru că acolo unde este mândrie şi egoism, nu mai este loc de sfinţenie.

Postul nu este o simplă dietă sau cură de slăbire, ci un exerciţiu ascetic spiritual, menit să ne ajute în războiul nostru cu patimile şi să înlesnească avântul nostru spre Dumnezeu şi spre practicarea virtuţilor

0 comenteaza: