Subscribe:

marți, 16 decembrie 2008

Nasterea Domnului - sarbatoare ce ne indeamna sa fim mai buni


An de an, data de 25 decembrie reprezinta sarbatoarea Craciunului, a Nasterii Domnului, plina de traditii si incarcatura spirituala deosebita.Prezenta colindelor in aceasta perioada a anului creste frumusetea praznicului imparatesc.Cat de frumos este marturisita Nasterea Mantuitorului la Betleem..."O, ce veste minunata...", ce linie melodica aparte si cata bucurie poate reda.
Care dintre noi nu isi aduce aminte, cu ocazia acestui sfant praznic, de copilarie, de casa parinteasca, de noaptea sfanta in care asteptam,cateodata cu cate un ochi deschis, ca Mos Craciun sa vina si sa ne aseze sub brad cadoul mult dorit...Si azi, asa ca niste "copii mari" il asteptam in continuare pe Mosul sa vina, numai ca odata cu varsta s-au schimbat si cadourile pe care le vrem. Nu ne mai dorim masinute, papusi, dulciuri...cu siguranta darurile pe care le cerem sunt acum sanatate, pace, mantuire...
"Bine este ca fratii sa locuiasca impreuna" zice textul sfant al Scripturii. Craciunul este si o sarbatoare a familiei. Prinsi de lucrurile zilnice, de serviciu, de treburi, intr-o anumita masura, in restul anului, uitam sa ne aducem aminte si de familie. Este intr-adevar un moment prielnic ca sa traim acest luminat praznic, in sanul familiei, impartasind iubire, bucurandu-ne si multumind lui Dumnezeu, pentru ceea ce ne-a dat, inconjurati de cei dragi si de aroma bradului impodobit. Insa sa nu uitam esenta acestei sarbatori, pentru ca multi oameni vad aceasta sarbatoare ca una doar a familiei uitand de fapt ca Craciunul este prin excelenta Sarbatoarea Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Multumind lui Dumnezeu pentru toate, cred ca este un moment prielnic pentru a fi mai buni.Sa uitam ce inseamna a uri, sa uitam ce inseamna a face rau, sa invatam sa iubim aproapele nostru, sa fim milostivi cu cei ce nu au nici macar ce pune pe masa de Craciun. Daruind vei dobandi.
As incheia acest scurt cuvant al meu cu cateva versuri superbe ale vechiului colind romanesc :
"E veselie si e cant
In casa ta acum,
Dar nu uita cand esti voios,
Romane, sa fii bun!"
Fie ca acest praznic luminos al Nasterii Domnului sa va aduca bucurie in casa si in suflete, sanatate, pace si liniste...La multi ani! Dumnezeu sa ne binecuvinteze!

joi, 4 decembrie 2008

Despre colinde


Colindele, "aceste minunate creatii populare", s-au pastrat din generatie in generatie si au rasunat in fiecare an, fara intrerupere, in casele crestinilor, in noaptea sfanta a Nasterii Domnului, sub luceafarul de argint al pacii, in seara de Anul Nou si la alte sarbatori, indatinandu-se, raspandindu-se si fiind nelipsite din manifestarile religioase ale credinciosilor nostri.
Sub raportul maiestriei artistice a versului si a melodiei, colindele ocupa un loc de seama in creatia poporului nostru. Ele formeaza un tot unitar cu doinele, baladele populare si cantecele de vitejie, cu basmele, ghicitorile, proverbele si zicatorile. Venind din lumea obstilor satesti, colindele pastreaza, fara indoiala, unele din ele mai vechi realizari poetice romanesti. Ele exprima, sub forma poeziei populare florile alese ale simtamintelor noastre crestinesti in fata tainei celei din veac ascunse, precum si binefacerile ce s-au revarsat asupra omenirii prin intruparea Fiului lui Dumnezeu.
Putine popoare din lume au insotit minunea venirii Fiului lui Dumnezeu cu o imbratisare asa de calda si de duioasa si au exprimat-o asa de bogat in forme artistice, cum a facut-o poporul roman. In colinde, simplitatea, usurinta si cursivitatea versului popular, exprima o mare bogatie de idei, intr-o forma plina de frumuseti artistice, in care figurile de stil abunda, comparatiile se intrec una pe alta, iar epitetele si mai ales diminutivele nu lipsesc aproape din nici un vers. Este, de altfel, tot ceea ce da gingasie, frumusete, farmec si duiosie colindelor.
In vremea noastra colindele se situeaza, prin valoarea lor literara si muzicala, in constelatia artistica europeana.
Colindele romanesti sunt pastrate, gustate si apreciate pentru valoarea lor teologica. Ele sunt inmiresmate de parfumul cel mai ales al evlaviei noastre crestinesti si stramosesti, sunt o transpunere in forma populara cantata a credintei noastre ortodoxe. Ele sunt inspirate din Sfanta Scriptura si din Sfanta Traditie, din slujbele divine si din iconografie. In ele respira puternic duhul crestin si se pastreaza ceva din fragezimea crestinismului primar. In versurile lor duioase si pline de credinta se descifreaza sensurile adanci ale unei trairi religioase autentice, bazate pe marturia de nezdruncinat a dreptei credinte.
Ele prezinta ascultatorilor dogma ortodoxa invesmantata in straiul idilic si naiv al versului popular al colindei. Nici una din invataturile de baza ale credintei crestine nu este uitata sau nefolosita in colindele noastre romanesti. In ele se rasfrange invatatura crestina despre pacatul stramosesc, intruparea si nasterea Mantuitorului, rascumpararea oamenilor prin moarte si Invierea Sa, supracinstirea Maicii Domnului, cinstirea Sfintilor, Sfintele Taine, invatatura despre rai si iad si judecata viitoare.Colindele au avut si marele rol de a pastra si apara credinta ortodoxa atunci cand prozelitismul eterodox incerca sa rupa unitatea de credinta a ortodocsilor, pentru a dezmembra, in acelasi timp si unitatea lor nationala. Pastrand si marturisind aceleasi adevaruri de credinta, colindele s-au numarat printre mijloacele populare cele mai eficace de aparare a ortodoxiei, dovedind unitatea sufleteasca a credinciosilor nostri ortodocsi de pe tot intinsul patrie. Documente vrednice de incredere marturisesc ca romanii transilvaneni preferau sa cante de Craciun colindele invatate din strabuni, in locul cantecelor care li se impuneau de cei straini de legea lor.In opozitie cu lauda virtutilor, colindele condamna pacatele si patimile omenesti sau viciile, pentru urmarile lor nefaste. Astfel, minciuna este infierata in colinde, indemnand pe cei care o practica sa se lepede de ea. Patima inselatoriei, opusa cinstei si corectitudinii, este biciuita in colindele cu caracter social, ca si patima betiei, ca izvor al altor patimi si pacate.
Dintre ideile sociale cea mai des intalnita in colinde este aceea de pace, poporul roman fiind un popor iubitor de pace. Aceasta se potriveste cu firea lui buna si blajina, cu dragostea si cu generozitatea sa. Poporul nostru, care a cunoscut ororile razboiului, si-a dorit siesi si la toata lumea pacea, ca pe bunul cel mai scump si mai indispensabil vietii sale, ca aceea care conditioneaza bunastarea materiala si spirituala a oamenilor. In colinde, taina intruparii Fiului lui Dumnezeu este slavita pentru ca ea a adus lumii impacarea cu Dumnezeu, pentru ca Pruncul nascut in pestera este "Domn al pacii" si fiindca nasterea Lui a fost salutata cu imnul ceresc al slavei lui Dumnezeu si al pacii oamenilor.Pentru noi, slujitorii de azi si de maine ai Bisericii noastre stramosesti, ele vin din pridvorul vechilor biserici romanesti, impartasind un aer arhaic de cronica si cazanie. Ele pastreaza nealterat duhul autentic crestin pe care il exprima in uluitoare frumuseti de stil si limba romaneasca. Lucrate parca in filigran, colindele vadesc arta unui mare sculptor de cuvant, care s-a identificat, trup si suflet, cu creatia sa, punand in opera sa amprenta vesniciei si atmosfera sfanta a sarbatorilor.