Subscribe:

luni, 21 iulie 2008

Despre intrarea in monahism


Ca răspuns pentru cei care m-au întrebat cum se poate intra in viaţa monahală,am extras acele articole pentru a le expune celor care doresc sa afle mai multe despre această temă.

Primirea în mãnãstire, schit sau metoc a celor care doresc sã intre în monahism se face numai cu aprobarea Chiriarhului.

*Cel care doreste sã intre în viata monahalã este dator sã înainteze Chiriarhului locului o cerere scrisã, însotitã de urmãtoarele acte:

- certificatul de nastere;

- certificatul de botez;

- actul de studii (solicitantul, dacã este minor, sã fie absolvent al Scolii generale, cel putin si sã aibã acordul pãrintelui sau tutorelui;

- cazier judiciar;

- certificat de stare civilã, din care sã se constate cã nu are nici una din obligatiile familiale prevãzute de Codul familiei;

- recomandarea preotului paroh;

- act privind stagiul militar si declaratia cã renuntã la averea sa donând-o rudelor sau mãnãstirii;

-fisa medicalã privind starea sãnãtãtii fizice si psihice.

Vârsta minimã pentru primirea în mãnãstire, ca novice, este de 16 ani (cu acordul scris al pãrintilor sau tutorilor).

Minorii vor depune si consimtãmântul scris al ambilor pãrinti sau al tutorilor.

*- La primirea în mãnãstire, staretul (stareta) va avea în vedere cercetarea amãnuntitã a noului venit: scopul venirii (vocatie, deceptie, interese personale), starea fizicã si psihicã, caracter, temperament, aptitudini, cunostinte religioase, formare spiritualã, hotãrâre, impedimente.

*- Dupã cercetarea actelor de mai sus, staretul (stareta) mãnãstirii (schitului) încredinteazã pe noul venit unui (unei) cãlugãr (consiliere) din Consiliul Duhovnicesc si-l aseazã în ascultãrile mãnãstirii pentru începãtori, iar în cazul când candidatul (candidata) dovedeste o purtare bunã si este folositor obstii mãnãstiresti, dupã o probare de trei luni, staretul (stareta) îl (o) recomandã Chiriarhului pentru admiterea în rândul fratilor, înaintându-i cererea cu toate actele, urmând ca, dupã aprobare, sã fie rânduit pentru ispitirea canonicã.

*** Ispitirea canonicã

*- Ispitirea canonicã sau noviciatul dureazã de la primirea în mãnãstire (schit) si pânã la tunderea în monahism a celui admis. Timpul ispitirii canonice cuprinde trei stadii:

Primul stadiu este primirea în mãnãstire pânã la admiterea noului venit în rândul fratilor (adicã 3 luni).

În acest timp, fratele (sora) este considerat începãtor si este povãtuit(ã) de îndrumãtorul duhovnicesc si de duhovnicul sãu spre toatã fapta cea bunã si ferirea de tot rãul si a-si cerceta constiinta sa: toate gândurile, cuvintele si faptele sale descoperindu-le, nefãtarnic, pãrintelui (maicii) sãu (sale) duhovnicesc, în fiecare searã si nimic sã nu facã dupã voia sa, chiar dacã i s-ar pãrea cã este bine, ci toate sã asculte de opvãtuitorul sãu, stiind cã voia sa este tãiatã.

Acum, el(ea) este trecut(ã) prin diferite ascultãri gospodãresti, pentru a i se vãdi rãbdarea si înclinatiile practice.

Totodatã, va participa cu regularitate la sfintele slujbe, pentru a se deprinde cu rânduielile bisericesti.

Pe baza referintelor îndrumãtorului duhovnicesc, staretul (stareta) va respinge pe novice sau îl va propune Chiriarhului pentru admiterea în rândul fratilor care primesc binecuvântarea de a purta dulamã.

*- Al doilea stadiu este de la admiterea în rândul fratilor pânã la îmbrãcarea în haina monahalã (dulamã). ÎN aceastã perioadã, fratele (sora) stã sub aceeasi îndrumare si face aceleasi ascultãri ca la art.17, stãruind sã se deprindã si mai temeinic în asteptare, în rãbdare, în înfrânare si tãierea voii.

Îndrumãtorul duhovnicesc este dator a supraveghea cu toatã grija pe începãtor, dacã într-adevãr cautã pe Dumnezeu, dacã are râvnã pentru lucrul Domnului (rugãciune), dacã este grabnic la ascultare, dacã rabdã dojana; trebuie sã i se spunã toate greutãtile si ispitele ce se întâlnesc în calea spre Dumnezeu.

Cei gãsiti neãptriviti vor fi îndrumati spre alt mod de viatã.

Acest al doilea stadiu dureazã cel putin sase luni si cel mult trei ani.

Cei gãsiti corespunzãtori si cu vocatie monahalã, pe temeiul referintelor îndrumãtorului duhovnicesc, este recomandat Chiriarhului spre a fi trecut în rândul rasoforilor.

*- Al treilea stadiu este la îmbrãcarea hainei monahale (rasofor) si pânã la tunderea în monahism.

La trecerea în rândul rasoforilor se va oficia slujba din Molitfelnic, potrivit rânduielilor. Candidatul este tuns ca rasofor, i se schimbã numele, i se dã rasã, culion, camilafcã, centurã si metanie. Acum, rasoforul (rasofora) trebuie sã aibã o sporitã îndrumare si supraveghere în viata monahalã si anume:

Sã pãzeascã pravila Bisericii si cele sapte Laude, viata de obste, smerenia, tãcerea, portul modest si cuviincios si, mai ales, sã aibã în tot timpul rugãciunea lui Iisus în gurã, în minte si în inimã, nevoindu-se a-si împreuna lucrul cu rugãciunea.

Rasoforului (rasoforei) i se pot încredinta, dacã este destoinic(ã), si ascultãri deosebite.

Starea de rasofor dureazã cel putin sase luni si cel mult trei ani.

Potrivit canoanelor 19 Ancira si 18 al Sfântului Vasile cel Mare, rasoforul care pãrãseste mãnãstirea, în cazul cã se cãsãtoreste, i se oficiazã numai cununia a douã si nu poate fi hirotonit preot.

*- Absolventii scolilor de cântãreti bisericesti si Seminariilor Teologice, licentiatii si doctorii în Teologie pot primi haina monahalã si pot fi rasofori într-un timp mai scurt, cu aprobarea Chiriarhului.

***Tunderea în monahism

*- Dacã în timpul ispitirii canonice, candidatul(a) dã dovadã de suficientã pregãtire si chemare pentru monahism si dacã si-a însusit temeinic cunostintele pravilelor cãlugãresti si, mai ales, Regulile Sfântului Vasile cel Mare, dacã dovedeste cã-si dã seama de rostul cãlugãriei si numai dacã a împlinit vârsta de 21 de ani, având consimtãmântul scris al duhovnicului si recomandarea Consiliul Duhovnicesc si a staretului(ei), Chiriarhul aprobã tunderea în monahism.

* - Dacã în timpul ispitirii canonice, fratele (sora) ar fi în primejdie de moarte si ar cere cãlugãria ca cea mai de pe urmã dorintã pentru mântuirea sufletului, atunci, cu binecuvântarea Chiriarhului eparhiot, sã fie tuns(ã) în monahism, conform hotãrârii canoanelor pentru asemenea caz (Can. 26 al Sf. Nichifor Mãrturisitorul).

*- Tunderea în monahism nu este îngãduit a se face decât numai în mãnãstire (schit), de cãtre Chiriarh sau delegatul sãu din cinul monahal, adicã în mãnãstiri de cãlugãri, dacã este frate, si mãnãstiri de cãlugãrite, dacã este sorã, si dupã regulile stabilite mai sus.

*- Prin voturile monahale, cãlugãrul s-a fãcut pe sine, pentru întreaga-i viatã, dar lui Dumnezeu.

*- Gradele monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon, ieromonah, singhel, protosinghel si arhimandrit.

La maici se disting: starete fãrã cruce si starete cu cruce (stavrofore).

Gradele monahale se dau de Chiriarh la interventia staretului (staretei) pe baza unei recomandãri a Consiliului Duhovnicesc al mãnãstirii respective, numai celor cu pregãtire si merite deosebite. Gradul de arhimandrit se va conferi de Chiriarhul locului, cu aprobarea Sfântului Sinod (art. 82 din Statut).

*- Conform hotãrârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice (Can.4, Sin. IV; Can.21, Sin.VII), cãlugãrii sunt datori a rãmâne în ascultare pânã la sfârsitul vietii lor în mãnãstire unde au fost tunsi sau unde au fost rânduiti de Chiriarh, pãzind întru totul disciplina canoanelor si rânduielilor monahale si ascultãrii neconditionate, fiindu-le interzisã mutarea cu de la sine putere dintr-o mãnãstire în alta.

0 comenteaza: