Subscribe:

duminică, 29 iunie 2008

Avva Evagrie- cuvant de indreptare catre monahi

Zis-a avva Evagrie: cand esti in chilie, strange-ti gandul tau, adu-ti aminte de ziua mortii, vezi atunci murirea trupului, pune in minte nevoia! Ia osteneala, defaima desertaciunea lumii, ca sa poti totdeauna sa petreci in dragostea linistii si sa nu slabesti! Adu-ti aminte si de asezarea cea acum in iad; gandeste cum sunt acolo sufletele, in care cumplita tacere, in care amar suspin si in cat de mare frica si infiorare si asteptare! Socoteste chinuirea cea neincetata, lacrima cea sufleteasca si fara de sfarsit! Ci si de Ziua Invierii adu-ti aminte si de starea inaintea lui Dumnezeu! Gandeste la judecata cea infricosata si groaznica! Pune in mijloc cele ce se pastreaza pacatosilor, rusinea cea inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor si a arhanghelilor si a tuturor oamenilor, muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, tartarul, intunericul, scrasnirea dintilor, fricile si pedepsele! Pune inca in mijloc si bunatatile cele ce se pastreaza dreptilor, indrazneala cea inaintea lui Dumnezeu Tatal si a Hristosului Lui, a ingerilor, si a arhanghelilor si a toata multimea sfintilor, imparatia cerurilor si a darurilor ei, bucuria si desfatarea ei! Pomenirea acestora amandorura adu-o la tine! Si pentru judecata pacatosilor lacrimeaza, plangi, temandu-te ca nu cumva si tu sa fii intru acestea! Iar pentru cele ce se pastreaza dreptilor, bucura-te si te veseleste! Si pe acestea te sârguieste sa le dobandesti, iar de acelea sa te instrainezi. Cauta sa nu uiti candva, macar inauntru, in chilia ta fiind, macar afara undeva, pomenirea acestora, ca macar prin aceasta sa scapi de gandurile cele spurcate si vatamatoare!

Cuvinte de sihăstrie -Ale Marelui Vasilie

<

Vino, dar, o, tu, ostaşul lui Hristos, luând mici pilde din lucruri omeneşti. Adu-ţi aminte de cereştile bunătăţi, ai dinaintea ta viaţă fără de casă şi fără averi, fii slobod şi fii depărtat de toate gândurile lumeşti. Ia aminte să nu fii legat de vreo poftă muierească. Ia aminte să nu te lege vreo grijă a copiilor; şi fără putinţă este aceasta la ostaşii lui Hristos, că armele ostaşilor lui Hristos nu sunt trupeşti, ci sunt puternice întru Domnul. Nu te va birui fire muierească, nici nu te va sugruma, de vei vrea. Nu te face legat: fii slobod, că nu cere de la tine ca să laşi copii pe pământ, ci să aduci copii la cer. Nu cere de la tine ca să fii lipit cu nunţi trupeşti, ci ca să pofteşti nunţi duhovniceşti. Pofteşte pe Mirele cel ceresc, adică pe Hristos. Strică împotrivirile nevăzuţilor vrăjmaşi, adică ale dracilor. Bate-te cu începătoriile şi cu stăpâniile, gonindu-i pe ei departe, adică pe draci. Şi întâi depărtează pe draci de la sufletul tău, ca să nu aibă nici o moştenire, nici la dânsul, nici la tine, apoi depărtează-i de la cei ce scapă la tine, şi te pune a fi povăţuitor şi ostaş mai întâi înaintea tuturor ostaşilor care vor să fie păziţi cu cuvântul tău. Surpă gândurile care se împotrivesc credinţei lui Hristos, dă război cu cuvântul bunei credinţe împotriva gândului celui necredincios şi viclean. Că zice Apostolul Pavel: «Se cade să surpăm gândurile şi fieştece mândrie care vine cu împotrivire împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu». Şi foarte să fii îndrăzneţ la puterea Marelui Împărat Hristos, Cel ce înfricoşează şi biruieşte potrivnicii vrăjmaşi îndată ce se va arăta. Şi când va pofti să te faci bun prin primejdii, adică când va vrea să se lupte sihaştrii cu dracii, întru acest război, tu, care eşti monah, fă-te nebiruit la fieştece război al diavolului, cu bună gătire, şi fii cu inimă şi cu îndrăznire, ca să nu te surpe vreo primejdie. Şi fugi la alt pământ şi dintr-o mare la altă mare cu toată osârdia, că zice Domnul Hristos: «Când te vor goni dintr-o cetate, fugi într-alta». Şi când te vor chema la judecată să stai înaintea boierilor şi să suferi năvălirile lumii şi să vezi căutătura cea sălbatică a gâdei şi să auzi glasul lui cel înfricoşat şi să suferi sălbatica faţă a judecătorului, să vezi caznele cele rele şi să guşti muncile şi să te lupţi până la moarte, să nu te faci necredincios la toate acestea pentru tine, având înaintea ochilor tăi pe Domnul Hristos, Care a ajuns a le purta toate acestea pentru tine. Şi cunoscând că se cade să te apropii de acestea toate şi să le pătimeşti, pentru dragostea lui Hristos întru acest chip, când eşti gătit vei birui întru toate acestea, că urmezi unui împărat biruitor, care este Hristos, Care vrea să te faci Lui soţie întru această biruinţă. Că nu te biruiesc când mori, ci mai vârtos atunci ai biruit desăvârşit, când vei păzi adevărul nestrămutat întru tine, şi când vei purta îndrăzneala nemişcată şi neslăbită pentru Adevărul.

Şi de la moartea aceasta cu care vei muri pentru dragostea lui Hristos vei merge în viaţa cea veşnică. Şi din necinstea care o vei lua de la oameni vei merge la slava care este de la Însuşi Dumnezeu dăruită. Şi pentru scârbele şi muncile lumii vei merge în veşnicele odihne, întru care se află îngerii, ca să te aducă înaintea lui Hristos, şi te vei numi lângă Dânsul prieten, şi vei auzi lauda cea dorită: «Bine ţie, o, slugă bună şi credincioasă», viteazule ostaş al lui Hristos şi râvnitor al Stăpânului, următor al Împăratului; Eu îţi fac ţie răsplătire cu darurile mele, Eu să ascult cuvintele tale – că şi tu ai ascultat ale Mele – ce vei cere de la Mine mântuire fraţilor tăi care se află întru ispite şi dimpreună ucenicii sfintei dragoste». Şi vei lua răsplătirea tuturor bunătăţilor de la Împăratul, şi vei sălta întru dănţuiri veşnice, şi vei purta cunună între sfinţii îngeri, împărăţind peste zidire şi lângă Împăratul Hristos, şi te vei afla pururea în ceata fericirii. Şi aşa vei petrece de vei muri pentru dragostea lui Hristos. Iar de va să te lase după luptele acestea ca să te lupţi şi într-alte lupte de multe feluri şi să mântuieşti şi pe alţi mulţi de năvălirile şi bătăile cele nevăzute, se va face şi pe pământ slava şi cinstea ta mare, şi între prietenii tăi te vei face cinstit, aflându-te ajutor pururea şi rugător bun pentru dânşii. Alţii iarăşi te vor hrăni ca pe un ostaş bun al lui Hristos, alţii te vor cinsti ca pe un luptător viteaz, alţii te vor îmbrăţişa şi te vor primi cu toată bucuria, ca pe îngerul lui Dumnezeu, precum zice Apostolul Pavel, ca pe Domnul Iisus Hristos.>>

sâmbătă, 14 iunie 2008

Avva Arsenie


Provenit dintr-o familie nobilă senatorială, Arsenie s-a născut la Roma în vremea morţii sfântului Antonie. A deţinut importante funcţii la curtea imperială de la Constantinopol, fiind şi educatorul fiilor împăratului Teodosie I, viitorii împăraţi Arcadie şi Onorie. În anul 394, la vârsta de 34 de ani, fuge de lume şi de slava ei, se retrage în taină în Egipt şi se face monah în Schetia pe lângă avva Ioan Colov. După ce stă un timp la Petra, apoi în Canop (Alexan­dria), părăseşte definitiv Schetia după devastarea ei de către saracini în 434 şi îşi petrece ultimii ani ai vieţii la Troe (astăzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo). Se duce la Domnul în jurul anului 449, pomenirea lui făcându-se pe data de 8 mai. Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului şi va rămâne pentru totdeauna unul dintre campionii fugii de lume şi model râvnit de toţi isihaştii: “Arsenie, îngere, puterea tăcerii (isihiei), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!” (Canonul Părinţilor, din Sâmbăta brânzei, cântarea întâi).

Şezând odată avva Arsenie la Canop, a venit de la Roma o fecioară de familie senatorială, bogată foarte şi temătoare de Dumnezeu, ca să-l vadă. Şi fiind primită de arhiepiscopul Teofil, l-a rugat ca să-l înduplece pe bătrânul să o primească. Şi venind [arhiepiscopul] la el, l-a rugat zicând: “Cutare fecioară, din familie senatorială, a venit de la Roma şi voieşte să te vadă”. Iar bătrânul n-a primit să se întâlnească cu ea. Deci, după ce i-a vestit aceasta, ea a poruncit să i se pregătească dobitoacele, zicând: “Cred lui Dumnezeu că-l voi vedea. Că nu om am venit să văd – căci sunt şi în cetatea noastră mulţi oameni; ci prooroc am venit să văd”. Şi după ce a ajuns la chilia bătrânului, din iconomia lui Dumnezeu, a găsit pe bătrânul petrecând afară din chilie, cu oarecare lucrare; şi văzându-l, a căzut la picioarele lui. El însă a ridicat-o cu mânie. Şi a luat seama la dânsa zicând: “Dacă faţa mea vrei s-o vezi, iat-o, priveşte‑o!” Iar ea de ruşine n-a căutat la faţa lui. Şi i-a zis bătrânul: “N-ai auzit de lucrurile mele? Acestea sunt de nevoie să le vezi. Cum ai îndrăznit să faci atâta cale pe mare? Nu ştii că eşti femeie şi nu ţi se cade să ieşi niciodată nicăieri? Sau ca să mergi la Roma şi să zici către celelalte femei: « Am văzut pe Arsenie », şi să se facă marea drum de femei, care să vină la mine?” Iar ea a zis: “De va voi Domnul, nu voi lăsa pe niciuna să vină aici. Ci roagă-te pentru mine şi mă pomeneşte totdeauna!” Iar el răspunzând a zis: “Mă rog lui Dumnezeu, ca să se şteargă pomenirea ta din inima mea”. Şi acestea auzind, a ieşit tulburată. Şi dacă a venit în cetate, de mâhnire a căzut în friguri. Şi a vestit ferici­tului Teofil arhiepiscopul că e bolnavă. Şi venind la ea, o ruga să-i spună ce are. Iar ea a zis către dânsul: “O, de n-aş mai fi venit aici! Că am zis bătrânului: « Pomeneşte‑mă pe mine », şi el a zis: « Mă rog lui Dumne­zeu, ca să se şteargă pomenirea ta din inima mea ». Şi iată, eu mor de mâhnire”. Şi i-a zis ei arhiepiscopul: “Au nu ştii că eşti femeie şi prin femei vrăjmaşul îi luptă pe sfinţi? Pentru aceasta a zis bătrânul aşa; că pentru sufletul tău se roagă totdeauna”. Şi aşa s-a mângâiat sufletul ei şi s-a dus cu bucurie la ale sale.




Despre Pocainţă


Un tânăr, ne povesteşte Avva Ioan, atras de lumea plăcerilor, s-a afundat în noroiul fărădelegilor. Odată însă şi-a venit în fire, ca şi fiul cel pierdut, şi a căutat drumul de întoarcere către casa Părintelui. A lăsat lumea, ca să găsească deşertul cel izbăvitor, departe de pricinile păcatului. Refugiu i-a fost un mormânt vechi. Închis de bunăvoie în această temniţă, îşi plângea cu amar sufletul rănit. Îngerii se bucurau, dar duhurile curviei, care 1-au văzut fugind atât de neaşteptat ca să le scape din mână, nu au întârziat să se arate. Se învârteau noaptea, şi încercuiau mormântul, şi strigau mânioase:
- Unde eşti nefericitule, de ce te-ai lepădat de noi după îndelunga noastră prietenie? De vreme ce ai gustat toate cele ale plăcerilor, acum te-ai hotărât să te faci sfânt? Prea târziu acum să faci pe înţeleptul, cerând milă.
- Vino afară, prostule, îl strigau alţii, te aşteaptă prietenii tăi!
- Nefericitule, îi şopteau viclenii, pentru tine nu este mântuire. Aici, unde ai săpat, repede îţi vei găsi moartea şi osânda veşnică.
Cu câtă răutate încercau să-1 aducă în deznădejde, dar luptătorul curajos era hotărât mai bine să moară decât să se întoarcă la aceleaşi. A cerut cu căldură dumnezeiescul ajutor, împotrivindu-se nălucirilor diavoleşti.
În următoarea seară diavolul a devenit amenintător:
- Dacă nu ieşi neîntârziat afară, nu vei scăpa de mâna mea!
Şi, deoarece acela nu 1-a ascultat, s-a repezit asupra lui şi 1-a lăsat aproape mort de multele lovituri. Aşa s-a răzbunat.
Iar rudele lui, neliniştite de brusca lui dispariţie, îl căutau peste tot. Până la urmă, 1-au descoperit într-o stare rea, în mormânt. Dar, oricât au insistat, el a rămas cu neputinţă de convins să-i urmeze.
Încă o noapte 1-au atacat diavolii, cu o nestăvilită furie, şi 1-ar fi omorât cu loviturile sălbatice, dar nu aveau această putere. Luptătorul nu s-a lăsat învins. A dorit să-şi piardă viaţa cea vremelnică decât să-şi mai murdărească după pocăinţă trupul şi sufletul cu întinarea păcatului.
Atunci diavolii şi-au recunoscut înfrângerea:
- Am fost înfrânţi, am fost înfrânţi! strigau jelindu-se
şi s-au făcut nevăzuţi.
Eliberat astfel de orice încercare, a rămas în mormânt până la sfârşitul vieţii, el, cel mai înainte pierdut, şi s-a învrednicit să facă minuni, ca să se arate puterea pocăinţei.” (Theodora Habaki, Pateric, p. 133)

joi, 5 iunie 2008

Reincarnarea - teorie ce contrazice Invierea Domnului


Gândiţi-vă că, dacă e vorba de o teorie, o tot poţi contrazice. Dacă ar fi vorba de un adevăr, atunci ar fi ceva, dar când e vorba de o simplă teorie… Domnule, dacă omul se mântuieşte prin vieţi succesive, printr-o experienţă pe care o face, ânseamnă că nu are Mântuitor, ci işi este el insuşi mântuitor, experienţa ii este mântuitor. Ori, noi credem că mântuirea se face prin Domnul Hristos, şi atunci âţi este de ajuns o singură viaţă ca să te intâlneşti cu Domnul Hristos şi să fii in veşnicie cu El, mai ales că desăvârşirea e fără hotar. Dacă ai trecut in cealaltă viaţă şi duci o viaţă in plan spiritual, cum sunt sfinţii, cum e Maica Domnului, nu rămâi in starea in care te găseşte moartea,in sensul că nu mai poţi progresa, ci progresezi in veşnicie, precum sfinţii. Fiind fără hotar desăvârşirea, nu-i nevoie ca omul să revină pe alte planuri, pe planuri inferioare, in care faci şi rele, pentru că nu poţi spune că dacă ai făcut o experienţă in viaţa asta, nu mai repeţi nişte lucruri rele intr-o altă viaţă. În cazul acesta, vieţile succesive aduc şi incărcătură, nu aduc numai limpezire. Învierea Domnului Hristos are putere pentru suflet acolo unde se găseşte acesta, nu trebuie să vie el să facă o experienţă.

Acesta este un punct de vedere. Cei care susţin reincarnarea poate au şi ei punctele lor de vedere, insă noi, pentru că Biserica aşa ne invaţă, credem aşa, şi Dumnezeu să ne ajute să ne desăvârşim cum credem noi, cum invaţă Biserica despre desăvârşire. (Pr Teofil, "Veniti de luati bucurie",pg 66)

"Deschisul cărţii" - o tehnica neortodoxa


Despre Prezicere
La mânăstire vin de multe ori credincioşi care ar vrea să le spunem viitorul. Bineânţeles că nu li-l spunem pentru că nu putem să ne spunem nici viitorul nostru. N-avem cum să li-l spunem. Este totuşi o practică prin unele locuri ca pentru a cunoaşte viitorul cuiva să deschizi o carte. Sau să-şi deschidă el o carte, cartea pe care i-o prezintă cel care urmează să o interpreteze. O fac şi unii treaba asta şi omul işi deschide cartea şi după aceea, desigur, el nu citeşte nimic de acolo, ci cartea este doar un pretext şi-i spune anumite lucruri care privesc trecutul, ân ânţeles de influenţe negative. La mine vin destui oameni care la urmă, după ce stau de vorbă cu ei, zic: „Părinte, da’ cartea nu mi-o deschideţi?”.

Bineinţeles că le spun tuturor că nu. Totuşi mi-a venit odată in minte o idee pe care bineinţeles că dacă aş pune-o in practică nu ar aduce nici o rezolvare pentru cei care ar dori să le deschid cartea. Şi anume, m-am gândit că ar fi tare bine să le deschid Sfânta Evanghelie de la Matei la capitolul 25, de la versetul 31 până la 46, despre Judecata de apoi. E ceva sigur din viitor. Toată lumea o să meargă la Judecată. Este mai sigur decât orice altceva ce le-ai putea spune oamenilor in legătură cu viitorul, căci acolo se arată cum trebuie să se pregătească omul ca veşnicia să-i fie bună. M-am gândit că ar fi bine să le deschid cartea totdeauna oamenilor la acest text, şi incă la un text, şi anume la cel despre spălarea picioarelor. Este ceva extraordinar de frumos, de instructiv.(Pr Teofil, "Veniti de luati bucurie" pg 62-63)

Monahul Marcu-ucenicul Sf Siluan

Se zicea despre avva Siluan ca avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si-l iubea batranul pentru ascultarea lui si avea inca alti unsprezece ucenici, care se suparau caci il iubea pe acela mai mult, decat pe dansii. Si auzind batranul, s-a mahnit. Au venit intr-una din zile batranii si tanjeau asupra lui. Iar el luandu-i a iesit si a batut la fiecare chilie, zicand: frate cutare, vino ca imi trebuiesti! Si nici unul dintr-ansii nu i-a urmat lui indata. Dar venind la chilia lui Marcu, a batut in usa lui, zicand: Marcule! Iar el auzind glasul batranului, indata a sarit afara. Si l-a trimis la o ascultare, si a zis batranilor: unde sunt ceilalti frati, parintilor? Si intrand in chilia lui a pipait tetradia (caietul) lui si a gasit ca pusese mana sa faca slova O si auzind pe batranul, nu a intors condeiul sa-l implineasca. Deci au zis batranii: cu adevarat, pe care tu-l iubesti, avvo si noi il iubim pentru ca si Dumnezeu pe acesta il iubeste.
S-a pogorat odata mama lui avva Marcu ca sa-l vada, avand multa pompa. Batranul a iesit la dansa si i-a zis lui: avvo, zi-i fiului meu sa iasa, ca sa-l vad! Si intrand batranul i-a zis lui: iesi ca sa te vada mama ta! Si era imbracat cu chentonarion si murdar de la bucatarie. Iesind de ascultare si-a inchis ochii si le-a zis: mantuiti-va, mantuiti-va, mantuiti-va! El insa nu i-a vazut pe ei, nici mama lui nu l-a cunoscut. Deci, iar a trimis femeia la batran, zicandu-i: avvo, trimite-mi pe fiul meu ca sa-l vad! Si a zis lui Marcu: nu ti-am zis, iesi sa te vada mama ta! Marcu a zis catre dansul: am iesit dupa cuvantul tau, avvo, insa te rog, nu-mi mai zice o data sa ies, ca sa nu ma fac neascutator. Si iesind batranul i-a zis femeii: acesta este care v-a intampanat si v-a zis mantuiti-va.