Subscribe:

sâmbătă, 24 mai 2008

Ieromonahul Sava de la Esfigmenu


Unul din cei mai iubiţi prieteni ai Părintelui Tihon a fost şi prea cuviosul Părinte Sava, care avea rugăciunea neîncetată şi a ajuns la o mare înălţime duhovnicească. Părintele Sava de mic copil, de la 14 ani a venit în Grădina Maicii Domnului şi, lăsându-şi părinţii şi patria sa, Filipiada, s-a închis aici, nu ca să se joace, ci ca să se lupte! Şi într-adevăr, s-a nevoit cu bărbăţie, a devenit atlet al lui Hristos şi s-a încununat.

Pricina plecării lui din lume a fost, precum mi-a spus, viaţa Sfântului Ioan Colibaşul, care i-a aprins în inima sa flacăra cea dulce a dragostei lui Hristos şi aşa a venit în Sfântul Munte la Sfânta Mănăstire Esfigmenu.


S-a nevoit cu multă mărime de suflet până la bătrâneţile sale, fără să se ia în considerare pe sine, de aceea se şi gândea mereu la ceilalţi şi încerca să odihnească pe fiecare.

După o asceză de mulţi ani era firesc să sufere şi unele vătămări trupeşti, adică să aibă probleme de sănătate. Atletul lui Hristos însă prăznuia cu răbdare în dureri, aducându-şi aminte de Sfinţii Mucenici şi slavoslovind pe Dumnezeu.


Când îl întrebam: „Cum o duci cu sănătatea?", acela îmi răspundea: „Slavă lui Dumnezeu, foarte bine! Eu nu sufăr nimic în comparaţie cu Sfinţii Mucenici, şi nici n-am făcut nimic în comparaţie cu cuvioşii Părinţi". Deşi niciodată nu şi-a lăsat îndatoririle duhovniceşti până la bătrâneţe, când l-au părăsit puterile sale trupeşti şi când durerile s-au mărit, Părintele Sava era totdeauna bucuros în dureri şi mereu spunea: „Slavă Ţie, Dumnezeule".

Părinţii Mănăstirii, din dragoste, l-au dus la Atena pentru consultaţii, şi el a făcut ascultare ca un bun ascultător. însă Părintele Sava cel iubitor de linişte s-a chinuit mai mult de zgomotul lumesc decât de durerile bolii sale şi a rugat pe Părinţi să-1 aducă la metania sa, în Grădina Maicii Domnului. Părinţii au fost de acord şi l-au dus provizoriu în Mănăstirea Hrisovalandu, ca să-şi revină puţin şi după aceea să plece spre Sfântul Munte. însă într-o noapte toată Mănăstirea a fost inundată de o mireasmă nespusă şi stareţa nu ştia de unde provine. După puţin timp au depistat că mireasma ieşea din chilia unde stătea Părintele Sava. Când au deschis uşa, s-a umplut totul de bună mireasmă şi au văzut că Părintele Sava îşi dăduse duhul. Numai atunci au înţeles că mireasma aceasta ieşea din sufletul aromat al Părintelui Sava. După aceea au venit şi Părinţii şi l-au dus la metania lui. Să avem binecuvântarea lui. Amin

0 comenteaza: